"Legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor - mijloc de probă în procesul penal - rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii, care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil", este concluzia CCR.
Citește și: Privatizarea companiilor de stat, cheia unei economii de piață libere și a succesului României
Ce modificări aduse Codului de procedură penală au fost declarate neconstituționale de CCR
Cu unanimitate de voturi, CCR a admis sesizările formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Avocatul Poporului şi de deputaţi de la mai multe partide şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art.I pct.17 (cu referire la art.139 ind.1 alin.(2)) şi ale art.I pct.62 (cu referire la art.595 alin.(1) ind.1 lit.b)) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor acte normative.
În esenţă, CCR spune că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 55 din 4 februarie 2020, cu dispoziţiile Constituţiei, ceea ce este contrar prevederilor art.147 din Legea fundamentală.
"În acest sens, Curtea a constatat că, potrivit normelor criticate, organul competent să verifice legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, a mandatului emis cu această ocazie, a mijlocului de probă şi a procedeului probatoriu prin care acestea au fost obţinute este judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia îi revine, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşadar o instanţă judecătorească ierarhic inferioară celei care a autorizat activităţile respective.
Citește și: De ce e mai bine să ajungi șomer în Spania decât în România. În Germania, stai acasă și iei o avere
Din această perspectivă, Curtea a constatat că legiuitorul nu a reglementat un control efectiv al elementelor ce ţin de legalitatea înregistrărilor - mijloc de probă în procesul penal - rezultate din activităţile specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale ale omului, desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr.51/1991, cu consecinţe în planul respectării accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil", a explicat CCR.
"Totodată, Curtea a constat că este necesar ca legiuitorul să reglementeze, în Codul de procedură penală, o formă de control a posteriori în cazul înregistrărilor ce rezultă din activităţile specifice culegerii de informaţii, care sunt comunicate organelor de urmărire penală şi care dobândesc calitatea de mijloace de probă în dosarul penal în care nu s-a dispus trimiterea în judecată, pentru ca persoana vizată de aceste activităţi, care nu a dobândit în acea cauză calitatea de parte, precum şi inculpatul faţă de care s-a dispus renunţarea la urmărirea penală sau clasarea să poată contesta legalitatea acestor înregistrări, precum şi elementele ce ţin de legalitatea mijlocului de probă.
De asemenea, Curtea a constatat că legiuitorul are obligaţia de a reglementa şi procedura aplicabilă conservării şi/sau distrugerii acestor înregistrări", a completat CCR.
