De ce a folosit Frans Timmermans cuvinte atât de mari? În primul rând, pentru că exprimă o realitate evidentă, susținută de cifre și fapte. Nicio instituție din lume nu a reușit, într-un timp foarte scurt, să dea lovituri atât de crunte unui sistem de putere care, zeci de ani, nu a răspuns în fața legii nu doar pentru infracțiuni de corupție, dar nici pentru crime. Nici la noi nu a fost și nu este vorba de o singură instituție, ci de un ansamblu de instituții care au fost sprijinite, după 2004, să acționeze pentru binele comun.
Însă, nu s-a ferit de cuvinte mari și pentru că gravitatea momentului impune abandonarea eufemismelor. Ar fi o mare înfrângere pentru Uniunea Europeană dacă România ar pierde un bun câștigat cu mare greutate, după o luptă crâncenă, la care și Comisia a contribuit din plin – extragerea justiției de sub controlul nucleului politic corupt care a dirijat-o zeci de ani.
Și nu doar pentru că viitorul României ar fi pus sub un mare semn de întrebare, ci și pentru că viitorul Uniunii Europene depinde de cât de eficiente sunt sistemele judiciare din țările fostului bloc sovietic. Când a spus „ochii Europei sunt asupra României şi asupra acestui conflict”, Timmermans a vorbit, de fapt, despre faptul că performanța justiției de la noi, așa imperfectă cum este, a devenit punct de referință în regiune.
