Culmea ironiei dar și a parșivității, este că directoarea ASPA, Trănescu Cătălina, nu a dorit să răspundă întrebărilor noastre trimise, evident, înaintea apariției articolului dar ne trimite somații după apariția acestuia.
Nu numai ea nu a dorit să răspundă întrebărilor, dar nici instituția pe care o conduce, nici prietena ei Diana Pungă, altă iubitoare de câini și cea mai apropiată colaboratoare a primarului Bucureștiului, Nicușor Dan, cea în subordinea căreia se află nu numai ASPA, dar toate instituțiile primăriei. Nici biroul de presă al PMB nu ne-a răspuns.
În schimb, la intimidare, directorașa din ASPA a trimis o somație de o virulență cum nu am mai văzut de multă vreme. E chiar mai grotescă și stridentă decât a maidanezilor care au ucis-o acum aproape două săptămâni pe Ana Oros când alerga în jurul Lacului Morii.
Maidanezi care se află în responsabilitatea ASPA, unde doamna Trănescu este directoare adjunctă și purtătoare de cuvânt. O altă ironie este că pe vremuri Trănescu a fost chiar ziaristă la televiziunea lui Dan Diaconescu, fostul patron al OTV ce a executat o pedeapsă cu închisoare pentru șantaj.
Somația primită de la adjuncta de la ASPA ne-a fost înaintată de un avocat care nu ne precizează dacă are un contract de asistență juridică cu ASPA, adică e plătit din bani publici sau doar cu persoana fizică, Trănescu Cătălina.
Numele lui e Mihai Ursu, la rândul lui fost jurnalist timp de opt ani de zile la Ruptly, fosta subsidiară germană a canalului de propagandă al lui Vladimir Putin, Russia Today. Mai mult, avocatul doamnei directoare de la ASPA primește recomandări calde de la directorul de comunicare al AUR.
La început, Trănescu, prin avocat, cere companiei care editează Newsweek România să dezvăluie adevărata identitate a mea și care este adresa mea unde pot fi citat în justiție, asta după ce le amintește că îi pot da și pe ei în judecată.
După care directorașa, care ar fi trebuit să își canalizeze eforturile să prindă maidanezii de pe străzile Bucureștiului ca să nu mai pună în pericol viețile oamenilor care plătesc taxe și impozite ca să-și ia salariul de la ASPA, vrea direct toate înscrisurile și mijloacele de probă care au stat la baza materialului meu.
Vrea, de exemplu, o dovadă că a fost plătită de SRL-ul care vinde acum hrană pentru maidanezii din adăposturile ASPA. O fi uitat că a fost angajată la acest SRL? SRL de unde s-a transferat la ASPA. Poate de aceea nu a mai pus această informație in cv-ul ei oficial de la ASPA.
Vrea să știe modul de calcul prin care am ajuns la rata de profit de 1700% al acestui SRL al cărui nume știe foarte bine că e prins într-un dosar la DNA care anchetează modul cum au fost atribuite aceste contracte. Poate acesta este cel mai important motiv al virulenței directorașei de la ASPA pe lângă tupeul nemărginit pe care pare că-l posedă din plin.
În aceeași somație apocaliptică, Trănescu mai vrea multe alte lucruri pe care atât ea cât și avocatul ei, fost jurnalist la un organ de propagandă al Kremlinului, știu că nu le vor vedea în veci de la mine.
Lucruri pe care nici ei vreodată nu le-ar fi pus la dispoziția nimănui care ar fi avut tupeul fantastic să le ceară.
Ceea ce cere fosta jurnalistă ajunsă mare directoare la o instituție ineficientă și criminală pentru că, în urma inacțiunilor multiple, a murit un om, este ca eu să le dezvălui sursele. Nici în fața unui judecător nu îți poți dezvălui sursele.
Plus, eventual să le spun cum mi-am făcut materialul după care să mă duc să le cer scuze că i-am deranjat. Nici o diferență fundamentală între metehnele funcționarilor de pe vremea lui Firea și cei ai lui Nicușor Dan.
Violență în limbaj, amenințări și sfidare față de bucureșteni.
Culmea e că Trănescu nu pare că e atât de virulentă tocmai în relația cu maidanezii care ucid oameni în București. Maidanezi care beneficiază de tratament VIP în adăposturile ASPA unde sunt hrăniți, îngrijiți mai ceva ca bolnavii din spitale. Direcțiile din subordinea primăriei sunt forțate să transfere la adăposturile de maidanezi ale ASPA paturi și calorifere.
Avem o conducere a ASPA dar și a Primăriei Capitalei care prin tot ceea ce fac sau nu fac lasă impresia că iubesc mai mult câinii fără stăpân decât oamenii care se lovesc zilnic de aceștia în buricul târgului sau pe terenuri virane și care sunt nevoiți să se descurce cum pot deoarece din cei 100 de angajați ai ASPA doar vreo 14 se ocupă efectiv de prins maidanezi. Din care vreo șase sunt șoferi.
Restul, ca și doamna Trănescu, tronează în birouri călduțe, cu salarii gigantice de 20.000 lei, cum are și fosta jurnalistă OTV convertită în iubitoare de maidanezi. Iar când o tragedie ca cea prin care Ana Oros, culmea ironiei, o angajată chiar a Primăriei Municipiului București, apare din cauza incompetenței crase a ASPA, doamna Trănescu apare diafană în cealaltă poziție a ei, de purtătoare de cuvânt, și ne explică doct că vina e la alte primării nu la PMB, nu e la ASPA, ci la alte instituții.
