Drept urmare, autorul, pe nume Curea, revine cu o nouă producție antologică. În care susține că adevărații "idioți utili" – care în opinia lui reprezintă "coloana a V-a din România a Kremlinului" – ar fi, de fapt, chiar cei care-i reproșează că rostogolește tezele lui Putin.
Expresia "idioți utili" – ne asigură Curea, la final, semidoct ca o coadă de topor – ar fi fost brevetată de liderul sovietic Brejnev prin anii ’70.
Evident, explicația e o probă de incultură crasă.
Această expresie apocrifă a fost atribuită multă vreme lui Lenin. Numai că ea nu apare nicăieri în scrierile fondatorului regimului sovietic, după cum reiese dintr-o analiză publicată în 1987 de jurnalistul american William Safire în New York Times.
Originea termenului poate fi căutată într-o formulă similară – "inocenți utili" – citată de Ludwig von Mises în cartea sa "Haos planificat", publicată în 1947 și reeditată în 1951. Potrivit marelui teoretician al liberalismului, așa erau numiți de către comuniști acei simpatizanți informali care-și ziceau "liberali".
Expresia pare preluată dintr-o mărturie anterioară a unui fost diplomat croat care denunța în 1946, în revista americană Reader’s Digest, faptul că Tito dăduse Iugoslavia pe mâna rușilor.
Actuala formă, "idioți utili", având aceeași accepțiune, este menționată pentru prima dată în 1948 de ziarul New York Times, care citează din descrierea făcută socialiștilor de către oficiosul comuniștilor italieni, L’Umanità.
Zece ani mai târziu, în plin război rece, altă publicație americană, Time, relatează că un activist antisărăcie din Italia era considerat de creștin-democrați un comunist sau, cel puțin, un "idiot util" pentru cauzele comuniste.
Expresia n-are, așadar, nicio legătură cu Brejnev. În epoca în care se vorbea deja despre "idioți utili" în lumea liberă, viitorul lider sovietic era doar un obscur activist itinerant al PCUS.
Imediat după încheierea războiului, proaspăt trecut în rezervă din funcția de comisar politic într-o unitate din Armata Roșie, Brejnev a fost trimis pe linie de partid mai întâi în Ucraina, apoi în Republica Moldova și în Kazahstan. Ascensiunea lui spre vârful ierarhiei de la Moscova începe mult după moartea lui Stalin, abia prin anii ’60, în cadrul luptelor de putere dintre Hrușciov și Malenkov.
Revenind în imediatul zilelor noastre, nu-i nicio tragedie să nu știi cine a inventat o expresie celebră. Sunt mulți cei care mâzgălesc pereții internetului deși n-au mai deschis demult o carte serioasă. Editorialistul Curea - acest "român verde" care vede conspirații străine și antiromânești la tot pasul - nu ar fi nici primul, nici ultimul.
Problema e doar atunci când el începe să pozeze în moralistul atoateștiutor. Exclamând, aidoma lui Cocoșilă din Moromeții: "Nu mai citi, lasă că am citit eu înaintea ta și sunt mai deștept".
