Dintre activiștii de partid care păreau decenți până acum mai an sau oamenii simpli care alegeau social-democrația chiar din onestitate, mulți sunt acum învolburați de ură și merg orbește pe mâna liderului din Teleorman. În doi ani, România a făcut pași înapoi cât pentru două epoci – e aceeași luptă pentru putere totală pe care doar bunicii noștri au mai văzut-o, prin anii ’50; unii luptând și murind, alții aplaudând, majoritatea tăcând.
Pe de altă parte, vocile salvatoare ale ambasadelor par să se fi stins. Însăși Comisia Europeană s-a trezit admonestată de țațele guvernamentale – să fie „prudentă“ și să-și măsoare vorbele.
În Parlamentul European, aleșii au asistat la discursul rușinos cum că doar o conspirație ne oprește să intrăm în Schengen – că, vezi Doamne, olandezii nu ne dau acceptul decât în schimbul Portului Constanța; niciun cuvânt despre evaziunea din vămi și despre siguranța granițelor Uniunii. După ce a făcut pe ospătarul în SUA, liderul celui mai mare partid românesc se rățoiește la NATO că nu-i acceptă fanteziile sud-americane.
Să nu te miri: în toată istoria ei, România a avut oase de sticlă – au fost de ajuns o mână de proști vicleni ca să ne dea de pământ. Încet-încet, ideea că Uniunea Europeană și NATO sunt oportunități istorice este înlocuită de mândria stearpă că putem trăi și fără regulile occidentalilor, încet-încet se mută direcția dinspre Vest către Est.
În acest moment, România mai e membră a Uniunii Europene doar cu numele – nimic nu mai certifică apartenența la valori. Nu mai există nicio etică publică, nicio probă că în țara asta merită să mai ai încredere. Imaginea noastră din iunie ’90 se suprapune peste ceea ce trăim azi – mulți spun, dintr-o jenă publică, „Doamne ferește de violență“, însă tot aceiași pariază pe violență ca soluție; și va fi de ajuns o cărămidă în fereastra unei prefecturi, că alte mii de cărămizi vor zbura într-acolo.
Dar, cu toate astea, Dragnea va cădea, odată cu gașca din jur. Vor urma crize, zbateri, demonstrații de forță, dar tot va cădea. Ce va rămâne după cădere? Haos. Cei care vin după Grindeanu/Tudose/Dăncilă vor avea atât de mult de reparat, încât nu e sigur că vor apuca să mai și explice prostiile pe care PSD le-a lăsat la guvernare; în politica externă vor trebui ani la rând ca să ne recâștigăm statutul de partener previzibil și onest. Lângă toate aceste eforturi vor sclipi ochii de ospătar flămând.
