Acum un an scriam că pandemia de COVID 19 a declanșat primul război mondial pe Facebook. Desigur, un război hibrid ale cărui efecte le resimțim cu mai mult decât aș fi crezut acum un an.
De la solidaritatea primelor zile ale stării de urgență, în care toți păream că am înțeles că trebuie să avem grijă unii de alții, am ajuns, azi, să ne urâm cu patimă.
Dar pandemia se va termina și va trebui să facem cumva să trăim împreună din nou.
Dar voi putea trece oare peste toate grozăviile pe care le-au susținut oameni pe care-i credeam ok?
Și nu vorbesc aici de oameni care și-au exprimat temerile, pentru că temeri am și eu, vorbesc despre cei care au împrăștiat și adoptat cele mai imbecile teorii ale conspirației.
O mai țineți minte pe aia cu găuritul creierului când ți se bagă în nas bețișorul pentru testul PCR? Sau chestia cu cip-ul lui Bill Gates?
Între timp, au fost testați pentru detectarea COVID miliarde de oameni. Și, dacă în cazul vaccinurilor putem discuta despre reacții adverse, desigur nu din cauza scurtcircuitelor la cip, în cazul testărilor n-am auzit de niciun om cu creierul găurit.
Însă cei care promovau și credeau prostiile astea au mers mai departe. Acum sunt specialiști în medicină, genetică și încă vreo două trei specialități pretențioase. Dacă-i asculți, mai ai un pic și mergi să te operezi la ei.
Desigur, e dreptul lor să se exprime. Printr ei se află însă medici, ingineri, juriști, militari, jurnaliști, politicieni, etc.
Repet, temeri avem cu toții și mulți putem cădea pradă aparențelor, însă unele mesaje sunt de-o prostie fără scuză pentru cei care le preiau. Am destui în lista mea de Facebook. Nu-i scot de-acolo pentru simplul motiv că nu vreau să mă rup de realitate.
Trebuie să știu mereu că sunt acolo și să încerc să mă protejez de ei în viața reală. Am renunțat demult să mai încerc să-i ajut. Orice efort e degeaba. Orice explicație logică și cu probe se va îneca într-un tsunami de prostii iraționale debitate incontinent. De fapt, e vorba despre oameni profund dezechilibrați, iar eu nu sunt deloc calificat pentru astfel de situații.
Dar e dreptul meu ca, atunci când am o problemă de rezolvat, să fac o selecție printre cei la care pot apela, iar unul dintre criteriile eliminatorii să fie cel al răspândirii prostiilor conspiraționiste imbecile în mod repetat.
Oricum, constat că asta s-a întâmplat și natural întrucât, în cercul meu de prieteni, nu am niciun astfel de personaj. De acum încolo am mai adăugat un criteriu.
Pentru că, până la urmă, asta e viața, merge mai departe fiecare cum și cât poate.
