După care s-a votat în duminica orbului. Liber, cum altfel. Liber la bâtele, lămpașele și cazmalele minerești din 14-15. Și, acolo, timpul s-a oprit. Iar în încremenirea asta liniștită, cum îi place tovarășului Ion Iliescu, s-au înșurubat în scaune isărești, văcăroi, fericiți, preafericiți, nomenclaturiști, aparatcici, disidenturnători și toate neamurile lor cele vii și cele adormite până la a șaptea spiță cripto-bolșevică.
Nu au trecut decât 28 de ani de atunci. Prea puțin pentru ca ciripitorul la Securitate de la BNR să se pensioneze, fostul tovarăș de la Institutul de Economie Mondială trăiește o a treia tinerețe bancar-revoluționară. Nici pe turnătorul în pahare de la Curtea de Conturi, primul complice al lui SOV în furt pe scară mare, nu l-a dat nimeni jos din funcție, omul a plecat de plictiseală acum puțină vreme. Și preafericirii întâistătătorilor i-a trecut vremea cu folos, s-a adaptat democratic la mai modernul statut de CEO al BOR, cu listele aferente de P&L-uri subtaxate de către un
stat laic foarte generos cu foștii studenți români în teologie din Elveția.
Iar pentru toate astea nu a fost nevoie decât de puțin peste o mie de morți. O nimica toată, abia un cimitir de orășel ceva mai întremat. Cei mai mulți, secerați de gloanțe în decembrie 1989. Restul, uciși cu bâtele de către niște sălbatici din Valea Jiului, instigați de un scelerat educat la Moscova, în iunie 1990.
De ce vrem noi să dezgropăm acești morți acum? De ce ținem să dezbinăm țărișoara vânând niște oameni care nu făceau decât să protejeze neocomunismul instalat prin crimă înainte de Crăciunul din ’89? Măi, animalelor care suntem, chiar nu am înțeles nimic din istoria recentă?
Păi, exact asta e problema, măi, aparatcicilor: am înțeles. Am priceput că minciuna pe care ați perpetuat-o timp de aproape 30 de ani ne transformă în nebuni sau legume. Din ce în ce mai puțini nebuni și din ce în ce mai multe legume, crescute cu îngrășământ artificial în sere atent controlate. Dar nu ne ajută cu nimic că ne-am prins. Pentru că, nejudecați, criminalii din 13-15-16-22 se întorc din nou și din nou la locul crimei, ca să urineze pe mormintele din cimitirul celor puțin peste o mie.
