Guvernarea lui Dragnea, comparabilă prin răul făcut României post-decembriste cu primul mandat al lui Ion Iliescu, când Mineriadele au blocat dezvoltarea țării și au alungat pe mulți dintre cei care s-au speriat de sensul spre care ne duce FSN-ului fostului nomenclaturist comunist, s-a încheiat mai repede decât speram, cu an înainte de termen.
Mesajul a venit neașteptat, după o absență masivă de la urne și după ce, într-adevăr, penali fără reținere și incompetenți cum nu am mai văzut, totuși, în ultimii 30 de ani, au ajuns la putere democratic, prin votul sau nevotul nostru.
Liviu Dragnea, personajul care a urcat rapid pe primul loc în topul celor mai urâți din România, nu a luat puterea cu arma în mână, noi i-am dat-o, deși toate datele de până atunci ale personajului anunțau exact liderul toxic care a fost.
Românii și-au reparat greșeala stând zile întregi în frig și s-au căit ieșind în stradă, din nou neașteptat, doi ani și mai bine la rând. Iar „coșmarul“ s-a încheiat cu un an înainte de alegerile generale, cum a declarat un lider al opoziției.
Dar chiar s-a încheiat, sau doar a luat o pauză?
Mulți dintre cei care au ajuns acum la vârsta la care pot influența România erau destul de mici în 1996 și, oricum, destul de dezinteresați de viața politică locală.
Așa că, cel mai probabil, au uitat că după un entuziasm similar celui de azi, când ciuma Ion Iliescu a pierdut pentru prima dată puterea, au urmat patru ani de dezastru politic.
Convenția Democrată din România, văzută ca o speranță pentru modernizarea țării, s-a dovedit doar un șir lung de scandaluri interne între aliați, de organisme nefuncționale, cu acronime care acum sună ridicol, COCOPO și COCOPA, cu șicane, cu funcția de prim ministru blocată de două ori de personaje care nu au vrut să părăsească postul – unul este eternul Victor Ciorbea, de care, iată, nu scăpăm nici în 2019, cu instabilitate economică și proteste masive din cauza măsurilor nepopulare de restructurare a unei economii rămase încă în comunism.
Iar guvernarea CDR s-a încheiat cu cel mai sinistru scrutin din câte scrutine sinistre am avut, cel din anul 2000, când în turul doi au ajuns repudiatul Ion Iliescu și extremistul Corneliu Vadim Tudor.
Mulți, inclusiv eu, s-au văzut nevoiți să își calce pe inimă și să voteze cu Ion Iliescu, pentru că vechiul colaborator al lui Ceaușescu era varianta mai puțin dăunătoare decât vechiul pupincurist al lui Ceaușescu.
Istoria are toate șansele să se repete acum, dacă politicienii din PNL, USR și PLUS nu înțeleg că România nu își mai permite să repete greșelile din 1996-2000. Avem cea mai mare șansă să scăpăm de ciuma penalilor și incompetenților care a acaparat această țară și care e aproape gata să o sugrume.
Societatea s-a schimbat, a demonstrat-o în ultimii trei ani, iar meritul pentru blocarea lui Dragnea este în principal al cetățenilor. Acum e rândul politicienilor să fie în rând cu societatea și să demonstreze că pot și altfel. Dacă nu, dezamăgirea va fi și mai cruntă decât în anul 2000.
