Contra-atacul fulger din nord-estul țării, executat după manualele de război ale Occidentului, cu larga asistență din partea acestuia și soldat cu recucerirea unor suprafețe importante de teritoriu, a demonstrat că un sprijin consistent din partea țărilor NATO îi poate pune mari probleme lui Vladimir Putin și regimului său ucigaș.
În ciuda victoriilor eroice ale ucrainenilor, războiul este departe de a se fi terminat. El va continua și în 2023, cu perioade de efervescență ce vor alterna cu unele de acalmie. Evaluarea lui Valeri Zalujnîi, bravul comandant al Armatei ucrainene, este corectă din acest punct de vedere. Anul viitor, sprijinul pe care țările occidentale îl vor acorda Ucrainei- în special sub formă de rachete cu rază medie și lungă de acțiune- va putea înclina balanța în favoarea Kievului.
Rusia a fost luată prin surprindere, dar este greu de crezut că acest lucru se va putea întâmpla și a doua oară în decursul acestui război. În plus, Rusia mai are resurse de aruncat în acest război de care depinde prestigiul său pe scena internațională. Miza războiului din Ucraina a devenit însăși supraviețuirea Federației Ruse. O înfrângere în fața Ucrainei le va demonstra inamicilor Moscovei că au în față o pradă mult prea ușoară și ar putea fi tentați să o supună. China, cu care Moscova se află în prezent în relații amiabile, este cel mai periculos inamic al Rusie. Nu NATO.
Din acest motiv, Rusia este dispusă să sacrifice foarte multe pentru a nu pierde acest război. Poate nu va putea să-l câștige în mod categoric, dar este important să nu-l piardă. În atare condiții, Putin este dispus să facă inclusiv gesturi extreme, cu cât perspectiva unei înfrângeri se va contura. Generalii americani avertizează că printre opțiuni se numără inclusiv un atac cu arme nucleare tactice.
Care sunt însă cele trei variante pe care Rusia le are la dispoziție pentru a continua războiul din Ucraina?
O primă opțiune este mobilizarea generală și declararea oficială a războiului (în prezent rușii susțin că este vorba de o „operațiune militară specială”). Acest lucru ar duce la o suplimentare semnificativă a trupelor rusești, ar putea asigura Moscovei dominația numerică pe câmpul de luptă și ar facilita reluarea în forță a acțiunilor ofensive, pe mai multe direcții. O astfel de decizie riscă să slăbească sprijinul de care Vladimir Putin se bucură în interiorul Rusiei. Înrolarea unor tineri care nu doresc să meargă la război, moartea unora dintre aceștia pe câmpul de luptă, îl vor costa pe Putin.
O a doua opțiune este, după cum spuneam, folosirea armelor nucleare tactice, cu care să fie lovite țintele prioritare ale Ucrainei. Chiar dacă este prea devreme ca această ipoteză să fie luată în calcul, scenariul nu poate fi ignorat. Într-o astfel de situație, Rusia riscă să se confrunte cu un sprijin mult mai consistent pe care Occidentul îl ca acorda Ucrainei, inclusiv prin livrarea de arme extrem de eficiente, care pot produce pagube ireparabile inamicului și pot decide soarta războiului.
A treia opțiune vehiculată este eliminarea fizică a conducerii statului ucrainean și a comandanților Forțelor Armate ale Ucrainei, prin executarea unor lovituri cu arme de mare precizie asupra centrelor de luare a deciziilor din Ucraina și a infrastructurii critice. Nu cred că o astfel de strategie este, însă, suficientă pentru a-i asigura Rusiei victoria în acest război.
