„Am fost de trei ori ministru al Educației. Drama mea a fost că, într-un caz, am rămas ministru doar șase luni, iar în alt caz, numai nouă luni. Dacă este vorba despre un proiect serios, aplicat, cu tot dragul mă voi ocupa de el! Altminteri, să știți că nu mă dau în bărci să-mi pun pălărie de ministru!“, a declarat Ecaterina Andronescu după ce postul de ministru al Educației a rămas vacant.
Andronescu își dorește enorm poziția de ministru, dovadă că a trecut peste faptul, jenant, că oferta a venit de la Liviu Dragnea, omul căruia îi cerea demisia acum o lună.
Este stupefiant cum Ecaterina Andronescu vrea să inducă ideea că eșecurile sale s-au datorat duratei mici a mandatelor sale. Primul său mandat a durat doi ani și jumătate (28 decembrie 2000 - 19 iunie 2003), iar în total a condus Ministerul Educației timp de 4 ani. Asta, în condițiile în care un ministru al Educației a fost în funcție, în medie, un an (19 miniștri, în 20 de ani). Doamna Andronescu a mai condus Educația prin oameni de mare încredere. Între 2012 și 2014, Remus Pricopie a fost ministru al Educației. Pricopie i-a fost purtător de cuvânt și subordonat în același minister. Ecaterina Andronescu a condus Comisia de Învățământ din Senat în guvernarea Ponta. Puterea ei era atât de mare încât, în iunie 2015, însuși ministrul Educației, Sorin Câmpeanu, a aflat din presă de existența unui proiect de modificare a Legii Educației elaborat de Comisia condusă de Andronescu.
În mandatul său de ministru din guvernul Adrian Năstase, procentul elevilor care luau bacalaureatul a ajuns la 86%. După introducerea camerelor, cifra s-a prăbușit la 40-45%. În 2011, a jucat cartea private, private, propunând ca elevii să poată intra în instituțiile de învățământ superior fără bacalaureat. Doi ani mai târziu, a șocat lumea universitară anunțând că vrea introducerea examenului de admitere la facultate, idee abandonată. A alimentat fabricile de diplome atunci când, în 2001, a dat posibilitatea facultăților private să nu mai ceară autorizație pentru formele de învățământ de la distanță și fără frecvență dacă erau deja autorizate pentru aceeași specializare, dar în forma la zi.
După ce Legea Educației din 2011 depolitizase sistemul de învățământ,
Andronescu a dat, în 2012, o ordonanță prin care profesorii universitari puteau să fie rectori și după pensionare, rectorii puteau fi și parlamentari și puteau avea funcții de conducere în partide politice.
Exemplele pot continua, dar mai importante sunt cifrele care arată că jumătate dintre elevi nu ajung să dea bacalaureatul, 40% din populație e formată din analfabeți funcționali, în școli există un calculator la 12 elevi, iar 2.500 de școli au toaleta în curte.
Pentru toate aceste „succesuri“, doamna Andronescu vrea încă un mandat de ministru al Educației. Patru ani au fost prea puțini.
