Pe de o parte, totuși, cu atât mai lăudabil cu cât i-a fost slugă-vâslaș lui Dragnea, Ciolacu a făcut ce trebuie: a renunțat la discursul anti-european al PSD-ului din epoca lui Liviu de la Teleorman, a abandonat lupta cu Justiția și nici nu a marșat pe proiecte faraonice pe care le-ar construi PSD dacă ar fi la guvernare.
La fel de adevărat e că, în ce privește ultima chestiune, PSD nici nu e la guvernare și, cât a fost, a întinat sfintele idealuri ale faraonismului de partid și de stat nefăcând nimic din ce promisese în campania din toamna lui 2016.
În ce privește primele două chestiuni, tocmai înverșunarea lui Dragnea de a-și urma prostește (dar și pragmatic-personal, miza era, totuși, libertatea lui) planurile a făcut ca PSD să piardă guvernarea. Deci, nici aici nu a contat neapărat un calcul al lui Ciolacu, cât, pur și simplu, soluția evidentă, singura de urmat.
Să-i dăm, totuși, Ciolacului ce e al Ciolacului: a avut bunul-simț să facă ce era de bun-simț, asta nu e neapărat o calitate pe care să o întâlnești des la PSD.
Și să admitem și că, lucrând cu ce i-a lăsat Dragnea, Ciolacu a plecat la drum într-un cărucior cu rotile, în timp ce ceilalți (PNL, USR, chiar și PMP și UDMR) au zbughit-o cât au putut spre beneficiile guvernării și ale valului de simpatie populară generată, în doi timpi, de condamnarea fostului șef al PSD și de căderea premieresei Dăncilă.
Din păcate pentru proaspăt încongresatul lider al PSD, "brain over muscle" nu e chiar motto-ul lui (nu că invers ar fi mai valabil, omul e mediocru și la trup, și la minte). Și așa s-a ales Marcel cu menținerea unora ca Lia Olguța Vasilescu, Mihai Tudose sau Sorin Grindeanu în conducerea partidului. Împreună, par adunați din fața unui birt local de comună, îmbrăcați de nuntă și trimiși la Parlament. O oarecare șiretenie manifestă și separat și la comun, dar asta nu e suficientă ca să treacă la nivelul doi: negocieri de restaurant urban. Nu pare mult, e doar pasul următor de la birt comunal. Dar Ciolacu și ai lui nu au trecut testul.
Astfel, glorioasa moțiune cu care liderul încoronat al PSD s-a lăudat a sfârșit penibil prin a nu fi nici măcar votată. Scor de neprezentare.
Unii au încercat să-l salveze pe Ciolacu spunând că la mijloc a fost un blat cu PSD, o negociere menită să... Chiar, să ce? Înțelege toată lumea ce câștigă PNL: rămâne la guvernare. Dar PSD ce a câștigat? Exact: nimic. Mai mult, a pierdut. Nu avea prea mult prestigiu Ciolacu nici înainte, dar acum pare dintr-odată un biet piețar cu patru clase care s-a dat cu prea multă briantină și e mai transpirat decât după o zi de vândut eugenii într-un chioșc bătut de un soare excesiv.
P.S. Dacă chiar a fost o înțelegere ascunsă între PNL și PSD, cum susțin unii, probabil că a sunat așa: Orban i-a propus lui Ciolacu să se facă de rahat și Ciolacu a acceptat bucuros.
P.P.S. Iar dacă profitul lui Ciolacu ar fi că, prin eșecul moțiunii, scapă de loiali ai lui Dragnea precum Carmen Dan, Cătălin Rădulescu și încă doi nimeni, concluzia este că cineva trebuie să-i explice șefului PSD ce înseamnă profit.
