Urmaș al grupării trădătoare numite Partidul Comunist din România, PSD este inamicul malefic al interesului național.
Mai țineți minte tratatul cu URSS semnat în august 1991 de Ion Ilici Iliescu, actualul președinte de onoare al bandei de infractori și tâlhari? Tratatul a devenit caduc în urma dispariției Uniunii Sovietice câteva luni mai târziu, dar însăși semnarea sa a confirmat vocația anti-patriotică a regimului Iliescu. Premierul din epocă era Petre Roman. Obiectivul atunci și acum este același: transformarea României într-o gubernie controlată de Moscova.
Este năucitor să vezi oameni care ar trebui să surprindă aceste pericole închizând ochii în chip iresponsabil. Aversiunea pentru pluralismul occidental, născut din spiritul Luminilor, este o prelungire a unui interbelic marcat de atâtea abdicări ale unor minți de excepție. Îmi place să cred că istoria nu se repetă, nici în planul ideilor, nici în acela al opțiunilor politice.
Înainte de toate pentru că misticismul patriotard, naționalismul de mucava, rrromanismul verde sau roșu, de fapt verde-roșu, au făcut prea mult rău României pentru a fi testat acum, în chip evident prin cultivarea amneziei istorice.
Să proclami referendumul pesedist drept „declarația de independenţă a României“, cum aud că ar fi făcut-o unii lideri ai straniei entități ce-și zice „Coalitia pentru Familie“, ține de colapsul rațiunii. Este limpede că Rusia lucrează metodic și sistematic pentru restaurarea imperiului extern. Din nefericire, sunt destule cozi de topor gata să slujească interesele Kremlinului. Pe unii i-am văzut în compania ideologului putinist Aleksandr Dughin, unul dintre cei mai înverșunați exponenți ai anti-americanismului ca doctrină națională rusă.
Ce rol joacă acum Partida Rusă, succesoarea variilor grupuri și grupări care, de secole încoace, fac jocurile Kremlinului în spațiul carpato-danubian? Nu e este deloc dificil să deslușim țelurile strategice și tehnicile tactice utilizate în chip cinic pentru delegitimarea actualelor alianțe și subminarea lor printr-o propagandă de o perversitate comparabilă cu aceea a stalinismului dezlănțuit.
Agitpropul fundamentalist compus din obsesii ortodoxiste și velicoruse a împânzit spațiul mediatic încă din timpul loviturii de stat avortate din vara anului 2012. În clipă de faţă, el este tot mai activ și mai periculos.
