Elegantul intelectual de stânga Marcel Ciolacu, însă, a luat distanță față de ereziile doctrinare ale înaintașului său și s-a concentrat pe naționaliști cu patalamale universitare, precum Vasile Dîncu, probabil cea mai faimoasă mustață care a fost lipită vreodată pe o conservă goală.
Lingându-și rănile în timp ce așteaptă să intre la Jilava la Dragnea, Codrin Ștefănescu nu prididește să-l înjure pe Ciolacu din toate pozițiile gurii tocmai pentru abandonarea agendei delirant-dragniste. Ai zice că asta nu poate decât să-i folosească actualului șef al PSD, profilat astfel drept un politician echilibrat și rezonabil.
Dar numai până afli că, de fapt, visul strategic și umed al lui Marcelică era să o coopteze pe Șoșoaca atomică în partid, cu următorul argument public: "Nu cred că doamna Șoșoacă poate să strice relațiile PSD cu internaționala socialistă. N-am văzut-o că are derapaje. Este o apărătoare a unor drepturi cetățenești".
Cu alte cuvinte, practic, ca luptătoare pentru cei obidiți, Șoșo este pesedistă de mică, de când îl privea galeșă la TVR pe Ion Iliescu care conducea Revoluția din Studioul 4.
Mai mult, declarația lui Marcelică ne arată și ce crede președintele PSD că ar fi "derapajele": probabil doar manifestările care să includă neapărat capete în gură și înjurături de mamă, tot ce e mai jos fiind acceptat după standardul Șoșo.
Înțelegem de aici că nu filosofia oral-spumantă a cuplului pomenit la început era problema lui Ciolacu, ci lipsa de loialitate a acestuia pentru el. Când, însă, te pricopsești cu propria sirenă ambulantă a lui Vasile Roaită, în viu, pe treptele din Kiseleff, e și păcat să nu vrei să o pipăi ca pe un claxon al destinului și să urli "Este, băăăăă!".
Nu ar mai fi de spus decât că, în aceeași zi în care Marcelică nu a fost în stare să identifice derapajele lui Șoșo, a găsit soluția să ajungă la putere: modificarea Constituției, astfel încât ruperea politică a unei coaliții de guvernare să ducă la alegeri anticipate.
Probabil că niște juriști de pe la partid i-au explicat că alianțele politice sunt una și majoritățile parlamentare alta și că, dacă vrea la guvernare între alegeri, poate iniția o moțiune de cenzură care să ducă la căderea guvernului, nu trebuie să încerce să dărâme catapeteasma lumii noastre democratice ca să o facă pe Șoșo ministră a propagandei scuipate în crescendo.
Se vede, însă, că Marcelică are urechile pline doar cu urletul sirenei din ape tulburi iar între ele este doar neantul non-ideilor ei.
