Poate nu suntem chiar lipsiți de inteligență, în stare naturală. Dar nu prea avem ce face cu ea în societatea noastră. Se pot construi nenumărate scenarii în care eșecul unui individ născut în România și dotat cu inteligență, chiar peste medie, este aproape garantat. Unde eșec înseamnă că acel individ nu are performanțe în domeniul său profesional, sau că acele performanțe nu sunt apreciate de breaslă ori că, și mai rău, individul ajunge să fie compromis moral și, uneori, chiar legal în încercarea de a face carieră.
Faceți un scurt exercițiu și uitați-vă în jur: care e instituția în care oamenii de la vârf să nu fie ori mediocri, ori compromiși etic și, în unele cazuri, ambele? Veți găsi, desigur excepții, dar regula, o știți și voi, e alta.
Veți spune că o fi valabil în instituții publice, dar că în privat e altfel. Vă contrazic: în multinaționale sunt proceduri atât de bine puse la punct încât cine nu le respectă iese din sistem, e atât de simplu. Acolo, performanța e asigurată de multe decenii de experiență, majoritatea celor intrați în ecuația profitului sunt doar mici rotițe din uriașa structură, care nu îndeplinesc decât roluri pur mecanice dinainte trasate. Dar nici acolo nu se aplică rețeta originală, cine a închis un cont bancar (același!) de trei-patru ori (plătind de tot atâtea ori un comision) înțelege că și procedurile alea de fier se maleabilizează în România.
De ce e așa? Pentru că insistăm să fim proști și să ne furăm tot timpul pe noi înșine și unii pe alții: de la biletul de autobuz pe care nu-l cumpărăm, la referatele furate "de pe net" și examenele la care copiem "ca toți ceilalți" (cazul celor 45 de studenți de la Drept propuși pentru exmatriculare este doar cel mai recent, nicidecum ultimul), până la ciupitul semafoarelor în trafic, parcatul gratis pe stradă fix lângă parcarea publică cu plată și, în cazul celor bine poziționați politic, contracte publice pe firma cui trebuie.
Dar de ce furăm așa ca idioții? Pentru că "așa fac toți". Pentru că nu știm altfel. Pentru că, pur și simplu, suntem disperați să nu fim mai proști decât ceilalți. Așa că nu suntem mai proști, suntem doar proști.
Ei, și de asta nu sunt deloc optimist: ne zice Cîțu că umblă prin cotloanele bugetului, ne spune Nicușor că dă căldură cândva, până și Stelică Ion și Cîmpeanu ne zic diverse despre cum va fi bine.
Dar nu ne spune nimeni cum să nu mai fim proști (dar mulți, firește) și degeaba, ceea ce ne predispune la a alege alți proști, dar cu tupeu, care ne vor lua de fraieri iar și iar.
Sigur că e bine să umble cineva în cotloanele bugetului și altcineva în tranșeele termoficării și tot așa, pe căprării și prăvălii, dar nu ar fi bine să ne umble cineva și în cap? Să învățăm încă din clasele primare o brumă de logică elementară, să nu mai umplem lumea de sofisme și tâmpenii? Să fim educați în legătură cu ce face statul și ce nu? Ce e legea? De ce ne trebuie primar și parlamentar și președinte și Dorneanu? (Bine, Dorneanu nu ne trebuie, dar cineva tot va trebui să umple Curtea aia)
Dar nu văd pe nimeni vorbind despre asta. De la Anisie (pe care au mințit-o unii că e ministrul Educației, ea săraca nestăpânind cuvinte din fondul principal lexical, deși e profesoară de română) până la Cîmpeanu (mai preocupat să apere mărțișoarele și florile de 1 martie - în siajul lui Ciolacu, alt intelectual rasat - decât să reformeze ceva, orice) este aceeași evoluție ca de la piatra primită în cap de un troglodit la un troglodit dat cu capul de stâncă.
Marea școală românească trebuie pârjolită cu napalm și regândită nu de la sol, ci de la fundație, câțiva metri mai jos. Cine să facă asta? Nu știu. Ce știu este că nu există nici măcar o minimă intenție înspre acest scop care ar dura decenii să fie pus pe picioare. Pentru că suntem proști.
