Din aceste motive, România ar trebui, în opinia mea, să se preocupe de crearea unui sistem de sănătate mixt stat- privat, adaptat la caracteristicile ”pieței” locale.

Pe blogul „Economics Help”, al profesorului de „Economie” de la Greens College din Marea Britanie, Tejvan Pettinger, a fost publicată o comparație între cele două sisteme.

Argumente în favoarea unui sistem sanitar de stat

• Sănătatea nu este o industrie care urmărește maximizarea profitului. Medicii și asistentele au nevoie de stimulente financiare pentru a face o treabă bună, dar sunt motivați în special de obiectivele de îngrijire a pacienților și de satisfacția locului de muncă.
  
  
• Sănătatea nu funcționează ca o piață liberă. Pacienții tind să aibă încredere în diagnosticul medicului. Nu merg la cumpărături pentru cele mai bune sau mai ieftine îngrijiri medicale. Încercarea de a introduce concurența totalā în Sănătate nu este indicatā, deoarece, în practică, pacienții nu sunt în măsură să aleagă între diferiți medici. În domeniul sănătății, suveranitatea consumatorului nu se aplică la fel ca pe alte piețe.
  
  
• Toată lumea trebuie să aibă acces la acest serviciu public important. Pe piața liberă, ar exista oameni care își pot plăti o asigurare privată și care, astfel, ar suferi.
  
  
• Oamenii pot subestima importanța de a merge la medic pentru un control. Lăsate necontrolate, unele boli s-ar agrava și ar deveni mai greu de tratat. Statul trebuie să dețină instrumentele pentru a exercita controlul bolilor.
  
  
• Accesul la servicii de sănătate al vârstnicilor și al persoanelor cu venituri modeste costă foarte mult, iar mediul privat nu e dispus să le suporte din buzunarul propriu.
  
  
• Companiile de asigurări private din domeniul sănătății urmăresc un profit mare, ceea ce înseamnă servicii medicale mai scumpe în țări precum SUA, care dispun de servicii private.
  
  
• Persoanele din categoriile de risc de îmbolnăvire vor fi primii care vor dori sā achiziționeze o asigurare medicală. Astfel vor crește primele de asigurare. Cu toate acestea, tinerii sănătoși vor fi descurajați să cumpere o asigurare mai scumpă. Prin urmare, mulți tineri nu vor primi asigurare - ceea ce înseamnă că asigurătorii rămân cu un procent mai mare de persoane nesănătoase. Această problemă de selecție adversă necesită un fel de intervenție guvernamentală pentru a reduce primele medii și pentru a se asigura că tinerii sănătoși nu neglijeazā sā-şi încheie o asigurare de sănătate.
  
  
• Când serviciile medicale sunt plătite prin asigurare privată mecanismul de evaluare costuri / beneficii este mai puţin eficient. Medicii sunt tentați să prescrie tratamente scumpe, ceea ce nu ajută foarte mult, pentru că factura este plătită de companiile de asigurări. În sectorul public, există o disciplină privind respectarea bugetelor și raționarea asistenței medicale la locul unde este cel mai mult nevoie.

Argumente în favoarea unui sistem sanitar privat

• Oferă oamenilor o libertate de alegere mai mare.
  
  
• Nu este limitat de bugetul public care poate limita accesul la tratamente costisitoare.
  
  
• Firmele private vor fi stimulate, prin concurența cu alte firme, să ofere servicii medicale mai bune decât cele publice.
  
  
• Odată cu îmbătrânirea populației și creșterea gamei tratamente, cererea pentru servicii medicale crește mai repede decât creșterea economică. Aceasta înseamnă că guvernele trebuie să cheltuiască mai mult pentru servicii medicale. Un rol mai mare pentru sectorul privat permite furnizorilor de servicii medicale să mențină și să reducă povara asupra cheltuielilor guvernamentale - permițând rate de impozitare mai mici.
  
  
• Reticență în ceea ce privește majorarea impozitelor la plata asistenței medicale. Creșterea rolului sectorului privat poate umple golul.
  
  
• Serviciile guvernamentale pot deveni birocratice, cu personal in exces și prea mulți manageri în comparatie cu doctori. Un sistem sanitar privat poate evita aceste tendințe de ineficiență birocratică.