Așa am perceput mai bine, de la cei peste 40 de metri înălțime, imensitatea albastră care sigilează portul „Liberty Island” invitând la o reîntoarcere în timp, la condiția umană a celor care nu aveau decât visul libertății, ca o comoară sufletească și soseau pe noul tărâm, cu speranța unei lumi mai bune.
De fapt, Statuia Libertății de la intrarea în portul New-York, are numele complet "Libertatea Luminând Lumea" / "Liberté éclairant le monde" fiind opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi, ce a trăit de la 1824 la 1904 și a lăsat un simbol nealterat nici azi.
De partea cui este dreptatea istorică
Cu aproape două veacuri și jumătate în urmă, celebra Declarație de Independență a semnalat Europei suveranitatea unei statalități aparte. Aceea care avea să devină, ulterior, în ultimul secol, puterea care a stabilit de partea cui era dreptatea istorică, libertatea și voința națională, în ultimele două conflagrații mondiale.
Și iată că și acum, în sângeroasa confruntare militară de pe Frontul de Est, un război prelungit al slavilor ex-sovietici și aparent fără un sfârșit previzibil, într-o estimare realistă, tot Statele Unite ale Americii fac diferența specifică, oferind sprijinul constant, decisiv, complex, necesar supraviețuirii Ucrainei independente.
Abia la opt ani distanță, de la ocuparea manu militari a peninsulei Crimeea, în anul 2014, respectiv în 24 februarie 2022, statele democrate europene au înțeles că mașinăria imperială răsăriteană s-a pus în mișcare cu forța sa, ce părea de neoprit și a fost redescoperit, dacă mai era nevoie, rolul vital al Statelor Unite ale Americii, în cadrul NATO.
Din vechea Uniune Sovietică, care a existat din 1922 până în 1991, trei republici se află acum sub protecția trupelor aliate, Estonia, Letonia și Lituania, acestea fiind state membre ale NATO, Belarus, a renunțat la neutralitate, pentru a primi arme nucleare tactice pe teritoriul său, iar fosta Românie regală de est, dintre Prut și Nistru, actuala Republică Moldova - deși nu este viabilă economică, nu se poate apăra singură și absoarbe ca un burete toate ajutoarele financiare venite de peste hotare - își păstrează moștenirea de sorginte moscovită, neutralitatea.
O neutralitate care nu face decât să confirme apartenența vechiului tărâm al Basarabiei la o zonă gri, unde se mulțumește mai mult Ucrainei, pentru rezistența sa militară, deși aceasta nu ar fi fost posibilă fără determinarea NATO și sprijinul statelor membre, precum SUA și România, aceasta din urmă aproape golindu-și depozitele de muniții, pentru aprovizionarea armatei ucrainene, lucru trecut, până acum, sub tăcere.
Din fericire, la Washington D.C. s-a optat pentru sprijinirea în comun a Republicii Moldova, inclusiv pentru fortificarea organismului militar de acolo, unul mai degrabă simbolic, decât relevant.
Dar, în vizita pe care am efectuat-o, cu câteva zile înainte de 27 martie 2023, la Ministerul Apărării Republicii Moldova, în dialogul purtat cu conaționalul Valeriu Mija, secretar de stat în domeniul politicii de apărare, am priceput mai bine receptivitatea gazdelor față de tot ceea ce poate oferi Armata României, în mod curent, dar și într-o ipotetică situație de criză.
"Unchiul Sam" a înțeles, abia după agresiunea ilegală a Rusiei contra Ucrainei, cât de necesară este o Strategie privind Securitatea Mării Negre, un document care anterior lipsea, anterior fiind îndreptată atenția oficialilor de la Washington D.C., mai mult spre Marea Baltică, unde și azi sunt mari temerile, în cele trei state baltice, de a nu fi reocupate rapid de trupele Kremlinului.
Sigur că strategia are mai multe obiective, de ordin politic, economic, energetic, militar și din punct de vedere al rezilienței democratice, dar partea vizibilă, tonifiantă, a acestei proiecții complexe este dislocarea în Dobrogea a unei brigăzi americane de elită, cu o forță disuasivă majoră, din rândurile căreia oricând un batalion poate fi dislocat la Chișinău, în cadrul unui exercițiu militar trilateral, la care să participe subunități similare, din Armata Națională a Republicii Moldova și din România.
Președintele Biden l-a lăsat bouche bee, pe omologul rus
Mai devreme sau mai târziu, Prutul va redeveni un râu intern.
Două lucruri nu sunt abordate, nu sunt discutate, nu sunt dezbătute pe ambele maluri ale Prutului:
Ce viitor vor avea oamenii politici de la Chișinău, într-o Românie reîntregită?
Care vor fi beneficiile imediate și pe termen lung, a populației de circa două milioane și jumătate de europeni, dacă devin cetățeni ai statului român?
Alinierea dezirabilă la salariile și pensiile din România, a veniturilor celor de peste Prut, ar trebui să țină, în viitor, de ceea ce un proeminent politician român spunea, recent, la Chișinău, că implică modernizarea, adică, printre altele, de pe acum, a condițiilor de viață, a celor care trăiesc în zonele basarabene rurale.
Statele Unite ale Americii ar avea numai de câștigat și în viitor, când va fi să fie acesta, cu o Polonie tot mai puternică în nord, și o Românie întărită în sud-est.
După surpriza strategică din 24 februarie 2022, când în jur de 200.000 de militari ruși au invadat Ucraina, au apărut uluirile succesive ale echipei de la Kremlin:
1.Ucraina nu a capitulat în trei zile,
2.Uniunea Europeană nu s-a dezintegrat,
3.NATO a acționat la unison,
4.Președintele Biden l-a lăsat bouche bee / mouth bee, pe omologul rus, când a anunțat, fără să clipească, fără să citească de pe hârtie, că Statele Unite ale Americii vor apăra fiecare inch (2,54 centimetri) din teritoriul comunității transatlantice.
România se află de partea bună a forțelor care doresc respectarea dreptului internațional, a Cartei ONU, a independenței, suveranității naționale și integrității teritoriale a tuturor statelor lumii.
Cum spunea generalul Constantin Degeratu, ex-șef al Statului Major General, ex-consilier la doi președinți ai României și fost profesor la George C. Marshall European Center for Security Studies, din Bavaria, nu mai era timp decât pentru dotarea rapidă a trupelor române - cu un efectiv de 72.000 de militari - cu armament și tehnică de luptă modernă, prin acorduri de la guvern la guvern, care accelerau necesarele afluiri de dotări achiziționate din SUA, de România.
Înființarea recentă, a batalionului aliat multinațional din România, care va avea apoi efectivele unei brigăzi, prezența alături de zecile de mii de profesioniști militari români, a miilor de militari americani și a sutelor de francezi, belgieni, olandezi, la nivelul forțelor terestre, rotația unor aviatori militari aliați, precum cei britanici, italieni și canadieni, la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu, venirea periodică a unor escadrile de aviație americane la Câmpia Turzii și în Dobrogea sunt doar câteva exemple grăitoare, despre cine apără azi principiul vestit: "Pe aici nu se trece!"
"Take care! / Ai grijă!"
Cu mai mulți ani în urmă am asistat la conferința de presă a unui ambasador american, care a vizualizat, pe harta geografică a României, cu câte două-trei stegulețe pe județ, posibile colaborări economice americano-române. N-a fost, atunci, să fie, din multiple motive, devenite o istorie insignifiantă.
Acum există proiecții credibile, în domeniul securității energetice, girate de SUA și România, dar și de alte state, cu o potență financiară semnificativă.
Totuși, deși pentru cauza Statuii Libertății au căzut la datorie 30 de militari români, pe tărâm afgan, irakian și ex-iugoslav, țara noastră nu a fost, încă, inclusă în Programul Visa Waiver.
Când plecau în misiuni diferite, în teatrele de operațiuni militare, militarii americani spuneau celor români: "Take care! / Ai grijă!", un semn al simpatiei reciproce.
Bunicii i-au așteptat, degeaba, pe americani, părinții au simțit cizmele sovietice, noi și copiii noștri respirăm liberi, dar generația următoare merită să circule - fără restricții generate de prejudecăți - în comunitatea transatlantică.
Happy Independence Day - înseamnă și la americani și la europeni, sintagma de recunoaștere reciprocă a demnității naționale, una imprescriptibilă. Și la ei și la noi.
