Am fost aseară să-mi fac doza a treia de vaccin anti-COVID la un centru din Sectorul 6, sectorul în care locuiesc.
Asistenta care m-a vaccinat mi-a povestit că, de vineri încoace, s-au vaccinat zilnic circa 900 de persoane, în condițiile în care, în urmă cu câteva săptămâni, în centru era liniște.
Nu-mi fac iluzii că (toți) cei care au început să se vaccineze, mai ales de vineri până în prezent, au înțeles că prin vaccinare nu te „cipează” nimeni, nu ajungi o „unealtă” în mâinile „ocultei mondiale” sau că nu-ți cresc solzi, coarne sau mai știu eu ce nărozenii, așa încât azi am ajuns la șase milioane de vaccinați cu schema completă.
Nici pe departe. Cred, mai degrabă, că au funcționat două lucruri: în primul rând, restricțiile. Dacă veți avea curiozitatea să intrați pe diverse grupuri de discuții pe Facebook, veți vedea că o întrebare frecventă este „în cât timp obțin certificatul verde dacă mă vaccinez” (răspuns care îl face câștigător pe vaccinul de la Johnson&Johnson, pentru că este într-o singură doză și la 10 zile după administrare intri în posesia certificatului verde). Pentru că limitarea accesului în anumite spații i-a făcut pe unii oameni să-și învingă fricile (unele generate de conspirațiile vânturate pe la televizor și de tot soiul de părerologi pe Facebook, altele derivând din faptul că oamenilor nu li s-a explicat pe înțelesul lor ce e cu vaccinul).
Despre cum ar fi trebuit să decurgă campania de informare pentru vaccinare am vorbit cu psihologul Daniel David, rectorul UBB, și puteți citi explicațiile sale aici.
Al doilea, spaima de tragediile din spitale. Un epidemiolog constata, cu tristețe, săptămâna trecută, că românii nu se vaccinează până nu le intră spaima în oase, până nu văd imagini cu excavatoare care sapă morminte, oameni sufocându-se din cauza lipsei de oxigen sau până nu ajung ei înșiși să-și îngroape familiile.
Acum, poate înțelegem mai bine cât rău au putut face, astă-vară, declarațiile președintelui Klaus Iohannis și ale premierului demis Florin Cîțu (PNL) despre „învingerea pandemiei” și lașitatea Guvernului Cîțu de a impune restricții mai aspre pentru nevaccinați, cu ochii după celebrul Congres cu 5.000 de participanți.
Poate că am fi fost la șase milioane de vaccinați cu schema completă în iulie, în loc de 26 octombrie, iar spitalele n-ar mai fi fost blocate, fără paturi în secțiile de terapie intensivă, spitale transformate din nou în exclusiv-COVID și închise pentru restul pacienților. (Nu mai vorbesc aici despre decizia CNSU de a restricționa accesul în spitale, ceea a dat naștere la situații de discriminare și abuz, în loc să fi cerut ajutor din statele membre mult, mult mai devreme.)
Mai mult, urmărind harababura nepermisă din ultimele zile (nu că ar fi prima dată când Guvernul reușește să zăpăcească pe toată lumea) cu restricțiile în mall-uri, hoteluri, școli închise în sistemul public și liber pentru cele private, liber în biserici înăuntru, am senzația că autoritățile se miră cum să mai dea muniție antivacciniștilor și conspiraționiștilor, care și așa rămân extrem de vocali.
Apropo, în weekend, iarăși a fost protest al conspiraționiștilor. Iarăși, nederanjați de instituțiile statului, pentru că - nu-i așa? – să nu supărăm potențialul electorat.
Nu mai amintesc că, abia acum, în ceasul al cincisprezecelea, avem în Parlament în lucru o lege pentru introducerea obligatorie a certificatului verde pentru activități esențiale, după ce, în mod rușinos, de la începutul pandemiei, legiferăm prin HG-uri și OUG-uri contestate și răs-contestate și unele chiar anulate.
Peste toată această lașitate de a asuma măsuri ferme pentru a proteja viețile oamenilor (că scopul acestor măsuri este să împiedice decesele), asistăm deja de luni de zile la acest circ politic nesimțit, întreținut din orgolii stupide, pentru că un om nu poate trece peste faptul că a fost demis din fruntea Guvernului.
Interesul public continuă să rămână undeva, departe, la „și altele”.
