Ce va urma? Haos. Probabil nu-și vor permite să-l bage pe Nicolicea la Ministerul Justiției, îl vor împinge pe, zi-i cum îl cheamă, ăl de-a mers cu ei la Cotroceni... Așa, Cazanciuc – că ăla vorbește mai gros și face impresie la populime.
Nemernicia lui Toader, Slugărel supranumit în stradă, nici nu merită comentată prea mult: adică îi reproșezi ce lui Augustin Lazăr? Că a criticat modificările la legile justiției? Păi însăși Comisia de la Veneția a dat cu ele de pământ! Că a apărat realizările Laurei Codruța Koveși? Toate instituțiile europene, ambasadele importante, toți au avut aceeași poziție. Vorbește Toader despre responsabilitate și comportament – păi cine s-a dovedit iresponsabil cu trebile justiției? (vezi chemarea la bară în Parlamentul European a Dăncilei, vezi raportul Comisiei de la Veneția). Comportament? Cine a plecat imediat după ordonanța aia nenorocită în concediu și cine dădea mesaje de om beat pe facebook, alea ștersele după un ceas? Nu cumva chiar Tudorelul ăsta pripășit în minister? Ievaluatoru’? Nu cumva, printre altele, miza a fost Carmen Dan, aia de la Videle, ministresa către care duc dosarele represiunii din 10 august?
Notă mare de tot, trecută sub tăcere: Augustin Lazăr e cel care a recuperat pentru statul român brățările dacice, Tudorel Toader e cel care a șmenuit legile statului român pentru un post de notar. Comparați?
Ce va urma? O colocoteală diplomatică, venită dintr-o Uniune Europeană care se vede mințită – a câta oară ? – de șmecherii de la București. Un președinte, al României, cu spatele la zid: pe de o parte, Curtea Constituțională de Partid îl obligă să semneze revocarea; pe de alta, așa ceva nu trebuie semnat. Dacă Iohannis va înclina steagul, se vor duce naibii ultimele fărâme de încredere publică în statul de drept. De ce să mai ai încredere în justiție? – că așa cum îi scapă pe infractori, tot așa îți poate fabrica ție dosare. De ce să mai ai încredere că politica e, totuși, cea care mișcă lucrurile? – o să li se pară unora că atitudinile radicale, extremiste chiar, sunt mai ”salvatoare” decât nenorociții ăștia care negociază libertăți pe sub masă.
Îl suspendă pe Președinte? E preferabil să stăm în stradă și apoi să mergem la referendumul de suspendare decât să băltim în neputință. Decât să suduim înăbușit, mai bine să aprindem lanternele telefoanelor în piețe. Decât să râdă de noi, să le fie frică – dacă vom lăsa instituțiile independente să moară, va veni lehamitea ca o ceață, spre fericirea nemernicilor vremilor noastre. Uită-te-n jur: majoritatea instituțiilor sunt colmatate pur și simplu de noua putere; și noua putere se vrea absolută. O să vezi cum vor veni cu fitile tehnice, cu tot felul de amănunte de neînțeles, cum se vor screme să demonstreze că decapitarea a fost corectă – și vor veni cei din eșaloanele inferioare, ăia mai spălați, laolaltă cu lingăii de succes din presa rumână.
M-au înjurat unii, m-au amenințat alții – că de ce-am zis de pichetarea locuințelor corupților din politica românească. Cică aia-i viață privață, nu ne băgăm. Dar viața ta și viața mea nu tot private sunt? Viața dată peste cap, viețile celor patru milioane de oameni fugiți de-aici, astea ce-s? Cred în continuare în ideea pichetării: nu cu violență, un fir de păr să nu li se miște politrucilor – dar să-i ardă privirile. Cuvintele să-i dărâme. Să simtă disprețul celor disprețuiți, ca și cum cu unsoare de porc ar fi unși. Șă știe că au făcut din țara asta un tomberon, o rușime, o schimonosire. Și că nu asta merită colțul ăsta de lume.
Îi lăsăm să facă tot ce vor și ne va costa generații. Ajunge un fir de nisip în tot mecanismul democratic și dintr-dată în viața ta e un breaking news: au dat ăștia legea? scapă Dragnea? ne scot din UE? ce gafă a mai făcut proasta? o să închidă și granițele? – și, dacă ți se pare cumva că nu mai merită să ieși în stradă, ține minte: o țară e pierdută nu când calci cu tancul peste ea, ci atunci când tu simți că nu mai contezi.
