„Toți locuitorii unui oraș din România au murit.” Sună terifiant. Aproape ireal. Complet neverosimil.
Dar, vineri, România a raportat oficial trecerea pragului de 50.000 de decese la persoane infectate cu coronavirus. Adică populația unui oraș ca Alexandria, Vaslui, Roman sau Turda.
Morții par să fie doar statistici pentru politicienii prinși într-un circ grotesc de două luni, prea ocupați de cine are orgoliul mai bine satisfăcut și cine primește halca cea mai mare din putere. Că doar funcțiile sunt acum importante, nu bolnavii care se zbat pentru o gură de oxigen, medicii epuizați după aproape doi ani de muncă la foc continuu, în spitale subfinanțate, gata să ia foc oricând, din cauza echipamentelor învechite sau a pioșeniei inconștiente a vreunei asistente care aprinde o lumânare într-o secție unde pacienților li se administrează oxigen.
„Cât sunt eu preşedinte al Partidului Naţional Liberal, nu vom face alianţă cu PSD. Ne delimităm de acest partid toxic, care a făcut rău românilor. Îl ţinem în opoziţie acum, dar şi după 2024”, declama Florin Cîțu, la congresul PNL care a ținut măsurile pandemice pe loc pentru cei 5.000 de delegați care trebuiau să fie la Romexpo.
„Domnule Cîțu, trebuie să plecați astăzi, pentru că nu ați guvernat. Nouă luni v-ați bătut pentru șefia PNL și astăzi ați ajuns președinte peste un hoit politic”, spunea și Marcel Ciolacu, șeful PSD, în 5 octombrie, când în Parlament se vota moțiunea de cenzură a social-democraților, care a dat jos Guvernul Cîțu.
Dar acum aflăm că PSD și PNL chiar au găsit „multe lucruri” care să le unească.
Dincolo de degringolada politică, mă uit cu indignare cum certificatul verde este îngropat în Parlament – să nu tulbure prea mult negocierile din această perioadă -, cum vaccinările continuă să se ducă în cap, deși reprezintă cam singura șansă să ne punem la adăpost de COVID, cum ajungem studiu de caz pentru Europa pentru că refuzăm tratamentul în Germania al unor pacienți critici, de teamă că se fac experimente pe ei, dar desigur că avem europarlamentari care urlă despre „libertăți” în PE.
Cum ministrul Educație dă vacanțe din pix, fără baze științifice (sau dacă sunt pe undeva aceste baze științifice, DSU a refuzat cu obstinație să arate vreun document), discriminându-i tot pe cei mai vulnerabili elevi, legând participarea la școală doar de vaccinarea profesorilor (pe a părinților de acasă n-o mai socotește nimeni, presupun), când în rural sunt cele mai mici rate de vaccinare.
Cum primarul capitalei României nu intră în sediul Guvernului, că nu s-a vaccinat, cum spitalele fac clipuri și explicații pe Facebook ca oamenii să înțeleagă că spitalele nu sunt goale și că oxigenul nu-i omoară, în timp ce antivacciniștii strâng rândurile și preamăresc beneficiile ivermectinei și Arbidolului pe Facebook.
O femeie a căzut ieri din picioare într-un magazin, în timp ce făcea cumpărături, pentru că se trata de zece zile de gripă, când ea avea COVID. Și a murit. Și, desigur, era nevaccinată. Dar știrile astea sunt generate de ocultă, să facă experimente pe oameni, nu-i așa?
Și când mă gândesc – vorbeam ieri cu o expertă în politici publice – cât de ușor ar fi fost să avem o campanie de vaccinare cu o rată mai mare de succes – prin simpla aplicare a politicii de tip „opt-out”, așa cum s-a întâmplat în Marea Britanie și așa cum face statul român în privința predării religiei în școli.
Dar autoritățile noastre n-au nevoie de experți în politici publice, nici de sociologi, nici de psihologi. Dacă spune Florin Cîțu că am învins pandemia, păi, e învinsă.
Trăim într-o tragedie din care nu știu câți și cum vom scăpa.
