”E foarte important lucrul acesta: să te uiți întotdeauna la obiectiv și să nu te uiți doar la propriul buric sau la propriile șireturi. În momentul în care reușeşti să ridici capul spre orizont, chiar ai o şansă și poţi să găsești o cale.
Dacă stai numai înghesuit în amărăciunea, ambiția, orgoliul personal, pășești foarte puțin. Şi lucrând zece ani în Comisia Europeană, apoi în 2006 am avut ocazia să întâlnesc un alt coleg şi am fondat o companie de consultanță, fonduri-structurale.ro, cel mai mare site din România și asta a făcut ca timp de zece ani pornind de la zero, noi doi, apoi am angajat un om, apoi doi, apoi patru, să ajungem una dintre primele trei companii din România de proiecte europene. Făceam și instruiri, formări pentru fonduri europene.
Cei care sunt în domeniu ne cunosc foarte bine. Site-ul e principala sursă din România a ceea ce înseamnă accesare fonduri europene și, bineînțeles, consultanță pentru clienți. A fost o experiență de zece ani fabuloasă (...)“
Pe 15 octombrie, doar două luni mai târziu, același om declara astfel: “Porneai cu persoane vulnerabile și nu aveai alt sprijin.
De aia au murit, că soluția acum, privind retrospectiv, este să faci economie socială cu ong-uri stabile, cu structură funcțională, care dezvoltă și genul ăsta de activități.
Alea pot să crească ușor, ușor. Așa ca business individual, cum era modelul finanțării, am găsit oameni de încredere care au făcut structurile.
Sora mea are studii în domeniul croitoriei, am ales un business în domeniu, găsiseră și un designer. Și am zis ok, iată premisele unei structuri de economie socială cu șanse să funcționeze. Nu doar informal, să luăm niște bani, ci miza era chiar să le facem sustenabile.
Într-o discuție amplă, Ababei (fost responsabil cu fondurile europene ale României în guvernarea Boc – n.r.) a zis: puteți să le faceți cu taică-tău, cu maică-ta, cine vrei tu. Noi vrem să angajați niște vulnerabili, să funcționeze.
Unul dintre antreprenori a plecat cu ele (scule foto – n.r.). Colegul meu a dat declarație la poliție. Repet, dacă sunt nereguli, sunt de acord să se întâmple orice cu cei care le-au săvârșit. Niciun fel de dubiu. (…) Dacă au folosit subvenția sau nu știu, au făcut iregularități, să răspundă.
Habar n-am dacă (unii responsabili cu proiectele europene – n.r.) au avut activități în campanie electorală sau nu, dar dincolo de asta, vorbim de niște ani în care întreprinderile au dat locuri de muncă. Ăsta a fost obiectivul. Dacă sunt persoane din grupul țintă care nu îndeplineau criteriile, a fost o problemă de selecție. Dacă îndeplineau, abordarea nu e ok. Merge pentru presă…
Centrele acestea de consultanță nu au generat rezultatul așteptat. CATAR a fost o organizație prea slabă, n-a putut să le preia, Noi am investit în acei oameni, pe județ, și cumpărându-le câte un laptop, o imprimantă și o masă, care în continuare sunt la dispoziție în Sibiu și în celelalte orașe, na… nu a funcționat. Abordarea respectivă n-a fost una de succes. Dar n-a plecat nimeni acasă cu ceva, vreun beneficiu de altă natură“.
Declarațiile din august au fost date Ruxandrei Săraru la Radio România Actualități. Cele din octombrie au fost răspunsuri la întrebările puse de reporterii RISE Project care cercetau proiecte europene administrate de către intervievat.
Autorul ambelor calupuri de declarații este Dan Barna, liderul Uniunii Salvați România și candidatul partidului la Președinția României. Diferențele de abordare din cele două interviuri sunt evidente: în primul, Barna respiră încredere, optimism, profesionalism, integritate; în al doilea, candidatul USR este defensiv, ușor schizoid (umil – arogant), vag evaziv, parțial înfrânt.
Electoratul său taliban, însă, nu va fi abătut din drum. Neutrii care și-ar fi dorit cu adevărat oameni noi, cu care se laudă USR – PLUS, se vor mulțumi cu niște oameni vechi de la alte partide sau vor sta acasă.
