Ziua în care din cer cădeau oameni

Ion Petrescu
DE Ion Petrescu | Actualizat: 08.09.2021 - 12:00

2.976 de decese s-au înregistrat pe 11 septembrie 2001, în SUA. Atunci, cu două decenii în urmă, 19 teroriști al-Qaeda au provocat, prin atentatele teroriste, de tristă amintire, 2.976 victime și 25.000 de răniți.

SHARE

Vă mai amintiți? 

Era o zi cu soare și în România, când brusc, pe micul ecran, spre uluirea telespectatorilor români se transmiteau în direct atacurile matinale planificate de teroriștii din  al-Qaeda, contra Statelor Unite ale Americii.

Imaginile se succedau cu o uluitoare, șocantă și incredibilă capacitate de a lăsa cu gura căscată pe toți semenii de bună credință.

Transmisia în direct a început în timp ce primul avion ardea înfipt în primul turn al World Trade Center.

A urmat lovirea turnului geamăn de o a doua aeronavă, care a generat strigăte de spaimă pe micul ecran, dar și la mulți dintre telespectatorii de pe Planeta Albastră, aceia care realizau îngroziți că țara unde tronează Statuia Libertății se afla sub un atac coordonat, masiv, deloc întâmplător. 

Pe măsură ce jurnaliștii americani primeau noi informații aflam că nu unul, nu două, ci patru avioane oficial desemnate pentru curse comerciale au fost deturnate, după decolare, de 19 insurgenți islamiști din organizația teroristă al-Qaeda.

Atunci, această succesiune de sintagme nu intra în categoria șabloane, prejudecăți, adevăruri parțiale.

Ulterior aveam să aflu, la prima mea deplasare peste Ocean, că măsurile de securitate luate la aterizarea curselor aeriene internaționale, pe teritoriul SUA, pur și simplu nu existau la cursele interne!!!...

La acestea din urmă, pe timpul zborului, ușa de acces la cabina piloților era tot timpul deschisă, iar distanța reală, între primul pasager, așezat în față, pe primul rând și pilot, sau copilot, era sub doi metri, în condițiile în care, de pildă, pentru servitul micului dejun sau al dejunului, fiecare pasager primea o lingură, un cuțit și o furculiță - toate metalice...

O breșă de securitate, la cursele aeriene interne, foarte bine cunoscută și exploatată de teroriști... 

În cele două decenii care au urmat, fotoreportaje, talk-show-uri și reconstituiri cinematografice au căutat să ofere cât mai multe detalii despre operațiunea criminală, care a avut drept unic scop generarea unui mare șoc emoțional în societatea americană. 

Ceea ce s-a și întâmplat. 

Numai că nesăbuiții teroriști ce strigau isteric "Allahu Akbar!" crezând că vor genera o frică generalizată nu au luat în calcul două reacții vizibile ulterior.

Prima a fost solidaritatea impresionantă a cetățenilor americani, conștienți că au murit atâția nevinovați datorită obsesiei unor personaje aiuritoare, cinice, iresponsabile, ca Osama Bin Laden și Ayman al-Zawahiri, lideri ai Al-Qaeda, de a impune propriile convingeri unor terți, de peste Ocean, obișnuiți cu lumina științei, nu cu dictatura unei religii, cu o lume complexă, nu cu una unilaterală,  întunecată - atunci și acum - de verdele sângeriu ale unor flamuri venite din veacuri marcate și de sălbăticii asiatice - perpetuate, din păcate și azi.

A doua reacție a fost solidaritatea aliaților Statelor Unite ale Americii și aici nu este vorba de un recurs la vorbe mari, ci de expresia dezgustului general față de barbaria teroriștilor, care au vizat și lovirea Pentagonului. 

Să nu uităm că aceia care au conceput, pregătit și realizat atacurile teroriste au dorit ca prin vizionarea de către telespectatori a prăbușirii celor două turnuri ale  World Trade Center din Lower Manhattan, lovite succesiv, la distanță de 17 minute unul după altul, să inoculeze subliminal mesajul distructiv: "America se prăbușește!"

Cele două turnuri nu s-au prăbușit imediat, ci după 102 minute, dar Statele Unite ale Americii nu au îngenunchiat.

Acum se știe că o altă aeronavă, American Airlines 77, decolată de pe Aeroportul Internațional Dulles, a fost deturnată și a lovit, tot dimineața, la ora 9 și 37 de minute, partea de vest a Departamentului Apărării al SUA / Pentagonul, unde a generat o deteriorare parțială, dar nu de amploare, a clădirii. 

A fost imaginea care a generat imediat o furie perfect justificată în toate bazele militare de pe teritoriul SUA, pentru simplul motiv că era atacat un simbol - comanda Forțelor Armate Americane. 

Nu se mai punea problema dacă Statele Unite vor riposta și cum o vor face, ci când va fi recunoscută oficial sursa agresiunii până atunci inimaginabilă, pe teritoriul american.

Ei bine, tocmai în acest context, relatarea unui anumit moment din succesiunea atacurilor teroriste a făcut America să ridice fruntea sus, cu demnitate.

Într-o altă cursă aeriană, United Airlines Flight 93, care zbura în direcția Washington, D.C., pasagerii s-au luptat cu teroriștii - care intenționau, probabil, să lovească clădirea Casei Albe sau edificiul Capitoliului SUA - și au reușit măcar să devieze avionul de la obiectivul insurgenților islamiști fanatici,  aeronava intrând în pământ lângă Shanksville, în Pennsylvania, la ora 10:03 dimineața. 

Atunci, Al-Qaeda a devenit inamicul numărul 1 al Statelor Unite ale Americii. 

Și a urmat invadarea Afganistanului - gazda permanentă a taberelor Al-Qaeda - de primele subunități de forțe speciale ale SUA. 

Un detaliu care contează, acum, când în Uniunea Europeană se vorbește - pro și contra - de o forță proprie de reacție manu militari, cu un efectiv de circa 5000 de militari. 

Un efectiv minimal,  la care Franța, Germania, Italia și Spania ar putea contribui - la o primă estimare, evident amendabilă - cu câte o mie de militari de elită, iar din estul Europei democrate, doar Polonia și România ar mai  fi practic în stare, dacă va fi cazul, să participe la coagularea vârfului de lance europeană - cu câte 500 de militari de elită, cu experiențe dobândite în operațiunile derulate anterior în Afganistan și Irak. 

Remember. 

În dimineața zilei de marți 11 septembrie 2001, cel mai puternic stat membru al Alianței Nord-Atlantice a fost lovit la el acasă.

Acum, peste Ocean, cetățeanul Nic Haros Jr., fiul uneia dintre victimele atacului terorist din 11 septembrie a clamat public ca actualul președinte american - care a supervizat retragerea trupelor SUA din Afganistan - să nu fie prezent pe 11.09.2021 la Ground Zero, acolo unde vor fi comemorate victimele perfidului atac terorist din 2001. 

Sigur că este de înțeles această reacție pur emoțională.

Dar realitatea fără fard este că mii de veterani americani, care au luptat contra insurgenților islamiști pe tărâm afgan sunt marcați, de trei săptămâni, de revenirea talibanilor la Kabul, pe care anterior  i-au înlăturat de la putere, pentru găzduirea luptătorilor fanatici ai lui Osama Bin Laden. 

Mai pot conduce talibanii, cu apucăturile lor medievale? 

La cererea secretarului general al ONU, Antonio Guterres, diplomatul Martin Griffiths s-a deplasat la Kabul, unde s-a întâlnit, pe 6 septembrie a.c., cu Mullah Baradar și conducerea talibanilor, pentru a se angaja, cu autoritățile actuale, în soluționarea problemelor umanitare.

Atenție!  

Între oficialul ONU și Baradar se afla steagul recunoscut al Afganistanului, nicidecum pânza albă cu înscrisuri specifice ale talibanilor.

Iar în dreapta fotografiei oficiale difuzată agențiilor internaționale de presă, un taliban senior, cu barbă albă, privea, fără speranță, spre cele trei femei din delegația ONU, care erau îmbrăcate conform cu ceea ce poartă semenele din lumea occidentală, nu asupritele ființe de către barbarii talibani.

Implicarea aliaților din NATO în procesul de refacere, menținere și întărire a statalității națiunii afgane - la care au participat și succesive batalioane românești, la cererea expresă a Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa, doar așa fiind asigurată intrarea țării noastre în Alianța Nord-Atlantică - a fost un demers conștient, de susținere a șanselor de mai bine ale noii generații de cetățeni afgani. 

Cetățeni care sunt azi maturi și sătui atât de ambițiile și actele extremiste ale unor organizații de genul  Al-Qaeda, cât și de ingerințele unor state vecine, cum este și cazul popasului făcut zilele trecute, la Kabul, de directorul puternicei agenții de informații a Pakistanului, un oficial mandatat să medieze între facțiunile rivale ale talibanilor. 

Nota bene: mult anunțatul nou guvern taliban nici acum nu a devenit o realitate... 

Marți, 11 septembrie 2001,  a fost ziua în care cădeau din cer oameni, aceștia aruncându-se disperați din turnurile gemene în flăcări, ale World Trade Center, din New York. 

La două decenii distanță, peste o sută de mii de pământeni disperați au plecat din țara lor, Afganistan, pentru a trăi liberi, pe alte meleaguri. 

Istoria se va repeta? 

Senatorul republican Lindsay Graham crede că militarii americani se vor reîntoarce în Afganistan, tocmai pentru că talibanii și cei din Al-Qaeda nu țin cont de lecțiile de învățat, din dinamica ultimelor două decenii.

Pe 11 septembrie 2021 vor fi aprinse lumânări în amintirea acelora care și-au pierdut viața doar pentru că trăiau în Țara Statuii Libertății. 

 

____________________________

Opiniile publicate în această rubrică aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al redacției.

____________________________

 

Google News Urmărește-ne pe Google News
Comentarii 0
Trebuie să fii autentificat pentru a comenta!

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online
  • Acces arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
Articole și analize exclusive pe care nu trebuie să le ratezi!
Abonează-te