Alegeri parlamentare 2024. Când au primit femeile drept de vot în România? Generațiile tinere de votanți, mai ales, ar zâmbi neîncrezătore dacă le-ai spune că, multă vreme, femeile nu au avut drept de vot în țara noastră, dar nici în lume. De altfel, nici măcar toți bărbații nu și-au putut exprima alegerile politice o bună perioadă de timp. Iar câștigarea acestui drept, mai ales în cazul femeilor, a fost o luptă lungă și dificilă
Alegeri parlamentare 2024. Când au primit femeile drept de vot în România? A fost un proces lung
România se pregătește de noi alegeri, duminică, 1 Decembrie, chiar de Ziua Națională, de data aceasta parlamentare.
Sigur, la scrutin vor putea vota toți românii de peste 18 ani, indiferent de gen și dacă nu au vreo interdicție definitivă judecătoarească în acest sens. Dar cea ce pare astăzi o normlitate evidentă, pe vremuri - dar nu atât de îndepărtate în timp - era un lucru e neînchipuit.
Secole la rând, nici nu s-a pus probema ca o femeie să conteze în ecuația politică - în afară de cele născute în familiile regale - dintre care doar unele - cele mai puternice - au ajuns să conteze pe scena istoriei.
Citește și: Cum arătau alegerile în România interbelică? Oamenii votau semne electorale, nu nume de partide
Chiar și apariția sistemului parlamentar a menținut femeile în afara politicii. Abia în 1893, îndepărata Noua Zeelandă a fost primul stat din lume care a introdus votul universal, atât pentru bărbați cât și pentru femei.
Apoi, exemplu a fost urmat, treptat, și de alte țări, inclusiv din Europa. Astfel, pe continentul nostru, votul femeilor a fost introdus prima oară iîn Marele Ducat al Finlandei, în 1907. Tot parlamentul finlandez a ales primele 19 femei membre ale acestuia.
Au urmat Norvegia, în 1913, Danemarca, 1915 și Uniunea Sovietică, în 1917, Marea Britanie, 1918, Germania, Polonia, Austria și Olanda, în 1920.
Pe continentul american, Canada a acordat drepturi egale de vot ambelor sexe în 1917, SUA, în 1920, în timp ce Ecuadorul a fost primul stat din America de Sud care a acordat femeilor dreptul de a vota, in 1931, potrivit momenteistorice.ro.
În alte state, acest drept a fost câștigat și mai târziu de femei: Spania, 1933, Franta, 1944, Japonia, 1945. Italia, 1946.
Și ca să nu credem că România a fost chiar printre ultimele, trebuie adăugat că India și Grecia au legiferat acest drept în 1952, Elveția, tocmai în 1971, iar Portugalia abia în 1976.
Primele femei care au votat în România au fost cele cu studii superioare și doar la scrutinul local, în 1929 - Foto: arhiva
La noi, introducerea așa-numitului „vot universal”, în 1919, după Primul Război Mondial a fost una dintre schimbările majore aduse sistemului de vot. Dar, timp de decenii, el a fost „universal” doar în parte, fiind rezervat numai bărbaților.
Dar nu tuturor, ci doar bărbaţilor, cetăţeni români, indiferent de studii sau avere, în vârstă de cel puțin 21 de ani.
Nu aveau drept de vot şi de a fi aleşi cei puşi sub interdicţie, cei condamnaţi pentru crime sau alte pedepse prevăzute de legea penală în vigoare, precum şi militarii, magistraţii.și - ați ghicit - femeile.
Chiar și așa, numărul alegătorilor a explodat, față de cel al votanților din vechiul sistem censitar de vot, de care beneficiau doar românii cu venituri mari.
De fapt, calitatea de alegător se judeca, până în 1919, doar în funcție de mărimea taxelor și impozitelor plătite de un cetățean către stat.
Citește și: Casele de pariuri, decizie radicală legată de Călin Georgescu. Lucruri necurate în meciul cu Lasconi
Totuși, deși legea era incompletă, au căpătat drept de vot milioane de cetățeni. Dacă în 1912 în România existau circa 100.000 de alegători, în 1926 numărul lor a sporit la 3,4 milioane, ajungând în 1937 la 4,6 milioane, conform lucrării „Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură”.
În perioada 1919-1937, adică până la dictatura sau „regimul autoritar” al lui Carol al II-lea, au fost organizate nu mai puţin de zece rânduri de alegeri: nov. 1919, martie 1920, martie 1922, mai 1926, iulie 1927, decembrie 1928, iunie 1931, iunie 1932, nov. 1933, decembrie 1937, conform romania-actualitati.ro.
În privința „universalității” votului, lucrurile vor întârzia mult în ceea ce le privește pe femei. Dar un pas înainte l-a reprezentat apariția primelor asociației feministe, care militau pentru drepturilor acestora.
Astfel, în 1917, scriitoarea Calypso Botez a înființat Asociația pentru Emanciparea Civilă si Politică a Femeilor Române.
Patru ani mai tîrziu se va fonda în Bucuresti, Consiliul Național al Femeilor Române. Botez a fost aleasă presedinte, iar din organizație mai făceau parte nume ca Alexandrina Cantacuzino, Ella Negruzzi sau Eugenia de Reuss-Ianculescu, potrivit scena9.ro.
Un prim pas concret a fost făcut prin noua lege a unificării administrative, promulgată în luna iunie a anului 1925.
Imagine de la Congresul Feminist din noiembrie 1932 - Foto: verticalonline.ro
Actul legislativ prevedea, la articolul 10, obligativitatea cooptării consilierelor femei în comunele reşedinţă de judeţ şi facultativ în celelalte comune urbane în funcţie de numărul locuitorilor.
Conform acestor prevederi, puteau fi cooptate maxim şapte consiliere în comunele urbane cu 250.000 de locuitori, cinci în cele cu o populaţie de 100.000, trei în cele cu 50. 000 de locuitori şi două în celelalte localităţi, mai notează sursa menționată.
Persoanele cele mai dezavantajate de această lege erau, din punctul de vedere al liderelor feministe, femeile din Ardeal, care datorită contextului istoric se instruiseră în particular, nedeţinând certificate de studii.
Abia în anul 1929 femeilor li se permite să voteze, însă doar celor cu studii superioare și doar la alegerile locale.
O schimbare mai importantă a adus-o Constituția din 1938 a regelui Carol al II-lea, prin care acesta își legifera, practic, propria dictatură.
Dar noul act fundamental al țării prevedea și dreptul de vot pentru toate femeile care au împlinit vârsta de 30 de ani, indiferent de studii. Era deja un progres semnificativ, cu toate că vârsta minimă necesară încă excludea multe femei de la vot.
Citește și: VIDEO Cum a ajuns Călin Georgescu "regele" TikTok. Cât de legală a fost strategia și cât a costat
Paradoxal sau nu, abia odată cu Constituția comunistă din 1948, în mult-trâmbițata atmosferă de egalitate a oamenilor muncii, se va introduce votul universal pentru toată populația majoră - cu vârsta peste 18 ani - indiferent de sex.
Dar votul căștigat de femei în comunism a fost, ca și în cazul bărbaților, de altfel, mai degrabă o farsă, alegerile fiind lipsite de conținut și fără o importanță politică reală, în condițiile partidului unic și a regimului dictatorial.
Abia la 20 mai 1990, femeile din România - cele peste 18 ani - au putut vota pentru prima oară în cadrul unor alegeri libere, indiferent care a fost rezultatul de atunci al scrutinului.
Prin urmare, pentru a se ajunge la manifestarea deplină, universală și egală a dreptului de vot, a fost nevoie de mult efort, femeile majore căpătând, în ansamblul lor, această prerogativă, abia cu 76 de ani în urmă.
