O serie de domnitori români sunt folosiți de AUR ca vectori de imagine pentru mesajul său naționalist, extremist și pentru a sublinia dorința de neatârnare a lui George Simion față de Occident.
Citește și: EXCLUSIV George Simion a trăit 9 ani cu 2.000 lei/lună, dați de un coleg din AUR. Ce făcea pentru ei
Cât de români erau domnitorii aleși de George Simion să arate naționalismul AUR? Unii erau greci
Newsweek a aflat, după o analiză istorică, faptul că Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș sau Constantinm Brâncoveanu aveau și sânge străin de aceste meleaguri.
Citește și: George Simion l-a dat afară din partid pe omul care l-a angajat și i-a plătit salarii de 220.000 lei
„Ia nu mai fiți voi stăpânii lumii, pentru că noi românii nu ne-am uitat străbunii! Spiritele lui Vlad Țepes, lui Mihai Viteazul, lui Ștefan cel Mare și Sfânt și al lui Mircea cel Bătrân trăiesc încă în adâncul nostru și ne dau puterea să luptam pentru dreptate în tara noastră!”, urlă George Simion la o emisiune TV.
De pe panourile electorale, dar și pe cele agățate pe blocurile din Capitală și din alte orașe mari ale României, te îndeamnă să votezi AUR figuri istorice pecum Vlad Țepeș, Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân sau Constantin Brâncoveanu.
Cât de „români” au fost acești domnitori, vedeți mai jos:
Mircea cel Bătrân avea origini slave sau bizantine
Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești între 1386 - 1418, cu o întrerupere în perioada 1394 - 1397, când tronul a fost ocupat de fratele vitreg și marele său dușman, Dan I - a rămas în istorie mai ales prin victoria repurtată la Rovine, în 1385, în fața oștirilor otomane ale lui Baiazid I și drept cel care a ctitorit Mănăstirea Cozia.
Firește, ulterior, Mihai Eminescu i-a creat faimosul portret poetic din „Scrisoarea a III-ea”, ceea ce ni l-a apropiat și mai mult pe unul dintre primii voievozi ai Valahiei.
Se știe că el a fost fiul lui Radu I(1377-1383), din neamul Basarabilor, acesta fiind, la rândul său, fiul lui Nicolae Alexandru și nepotul lui Basarab I, întemeietorul Țării Românești.
La acea vreme, familia lui Basarab I, învingătorul de la Posada al regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou, în 1330, nu avea un nume de familie, căci aşa ceva nu se obişnuia la noi, pe atunci.
Doar mult mai târziu, când dinastia s-a stins şi boierii care urcaseră fără drept în scaunul domniei voiau să arate că au o legătură cu neamul cel vechi de stăpânitori ai țării şi-au zis Basarabi.
Întâii care au făcut-o au fost cei din neamul Brâncovenilor, dar abia începând cu secolul al XVII-lea.
Iar primul care a popularizat acest nume a fost chiar tatăl lui Constantin Brâncoveanu, Matei, zis și Papa Brâncoveanu.
A fost ucis în 1655, în timpul răscoalei seimenilor - soldații mercenari străini însîrcinați cu paza Curții Domnești. Până atunci, nu existaseră „Basarabi” în titulaturile domnilor ori în actele oficiale.
Trecem repede peste ipoteza originii cumane a Basarabilor, intens susținută de profesorul Neagu Djuvara, dar care nu era, totuși, istoric ca formație, pentru a ajunge la problema reală, atunci când vine vorba de originea etnică a lui Mircea cel Bătrân.
Dacă în privința liniei paterne lucrurile sunt clare, cea care ridică probleme este mama domnitorului, Calinichia, a doua soție a voievodului Radu I.
Cronicarii spun că era la origine sârboaică, fiind fiica lui Lazăr, despotul Serbiei.
Mai precis, cronicarul și copistul Axinte Uricariul (1670 - 1733) scria că Mircea era nepotul lui Lazăr al Serbiei (1329 - 1389), cunoscut și ca Țarul Lazăr.
În ajutorul aceste ipoteze vine şi o cronică sârbească, e drept, destul de târzie, care afirma că una dintre fiicele lui Lazăr a fost căsătorită cu Radu I, tatăl lui Mircea cel Bătrân.
Cu alte cuvinte conform acestei variante, Mircea ar fi fost pe jumătate sârb.
Pe de altă parte, alți istorici, în frunte cu Nicolae Iorga, au atribuit Calinichiei o origine nobilă bizantină, de la ea moştenind fiul ei, Mircea, titulatura de despot.
De altfel, acesta era un titlu care se acorda numai rudelor familiei imperiale bizantine.
Prin urmare, Mircea cel Bătrân era, foarte probabil, pe jumătate sârb, prin mama sa ori avea chiar sânge bizantin, conform celeilalte ipoteze.
Vlad Țepeș avea sânge sârbesc și, posibil, unguresc
Vlad Țepeș a domnit în Țara Românească de trei ori: 1448, 1456 - 1462 și 1476. Faimosul voievod era nepotul lui Mircea cel Bătrân, tatăl său, Vlad Dracul, fiind fiul acestuia.
În cazul său, este mai simplu, pentru că, din start, ținând cont de posibila origine, prin mamă, a lui Mircea cel Bătrân - arătată mai sus - se poate afirma că și Țepeș avea sânge sârbesc.
Sursa foto: ziuadevest
În plus, despre mama domnului, istoricii presupun că ar fi putut fi o nobilă transilvană, Anastasia, foarte posibil de neam unguresc.
Mihai Viteazul a fost cel puțin pe jumătate grec
AUR și-a lansat un ridicol clip electoral de campanie. Durează 2 minute și are ca personaj principal un actor care îl „interpretează” pe Mihai Viteazul, înarmat cu o secure.
El mobilizează „oastea” AUR ce apare în partea doua a clipului și care e condusă, firește, de George Simion.
Newsweek a identificat 3 greșeli în acel clip.
Citește și: VIDEO 3 greșeli în clipul AUR unde George Simion e chemat de Mihai Viteazul să-și conducă „oastea”
Însuși Mihai Viteazul, domnul primei uniri a celor trei Principate Române, cea de la 1600, are o origine învăluită în mister.
Istoriografia din secolul XIX - „secolul națiunilor” - dar mai ales cea din perioada comunistă, i-a atribuit, voievodului statutul de „os domnesc”.
Astfel, el a fost prezentat drept fiul unui voievod apreciat atât de popor cât şi de boieri, Pătraşcu cel Bun, care a domnit în perioada 1554-1557, din neamul vechi al Basarabilor care, după cum arătam mai sus, nu erau cunoscuți sub acest nume, pe atunci.
Mai precis, Mihai ar fi fost un fiu nelegitim al acestuia, făcut cu o oarecare „doamnă Tudora” din Târgul de Floci, o localitate dispărută astăzi.
Orașul era situat la vărsarea Ialomiţei în Dunăre şi era o așezare importantă a Țării Românești, în special prin comerţul cu vite.
Mihai era considerat nelegitim, din cauză că, în aceeași perioadă, Pătrașcu era căsătorit cu Doamna Voica, deci fusese conceput în afara căsniciei oficiale a domnului.
Dar acest lucru conta prea puțin atunci când venea vorba atribuirii unei origini domnești, toții fiii unui domnitor - și cei legitimi și cei „din flori” - putând avea aceleași pretenții la tronul părintelui lor.
Acestă origine voievodală a lui Mihai datează, însă, de mult mai multă vreme, încă din perioada domniei sale, 1583 - 1600.
Originea sa este trucată
Ea a apărut în mare parte în cronicile curţii sale, dictate sub supravegherea strictă a lui Mihai, dar şi pe actele oficiale, pentru a-i justifica acestuia ascensiunea pe tronul țării.
Dar această origine a fost intens contestată de mulţi istorici de renume și chiar de cronici străine sau româneşti scrise în perioada sau imediat după domnia primului unificator al proviniciilor româneşti.
De altfel, ceea ce i-a încurcat mereu pe specialiști a fost faptul că Mihai s-a născut în acelaşi târg în care ar fi fost conceput - conform originii sale „înfrumusețate” - de voievodul Pătrașcu, cu „doamna Tudora”.
Istorici importanţi, precum P.P. Panaitescu, care i-a şi dedicat un studiu monografic - arată că originea voievodală a lui Mihai Viteazul este trucată.
El nu putea să fie fiul lui Pătraşcu cel Bun, din neamul Basarabilor, fiindcă domnitorul muntean a murit în 1557, cu un an înainte de naşterea lui Mihai.
Logica afirmației despre anul nașterii voievodului este susținută și de un tablou al lui Mihai Viteazul, realizat de pictorul Sadeler, la Praga, în 1601.
Fostul domnitor - care deja pierduse toate cele trei Țări Române pe care le unificase pentru câteva luni - se afla acolo pentru a-i cere sprijin împăratului Rudolf al II-lea.
Însuși artistul a afirmat că, în momentul realizării picturii, voievodul avea 43 de ani.
După un calcul simplu, reiese că Mihai s-a născut în 1558, în timp ce presupusul său tată, Pătraşcu cel Bun, a murit în 1557.
Iar ipoteza că ar fi fost conceput în ultimul an de viață al lui Pătrașcu, născându-se după decesul acestuia, este, practic, imposibilă.
Pătrașcu a murit după o lungă și grea suferință, astfel că varianta legăturii intime cu o amantă pare total improbabilă.
„Fireşte, Mihai ar putea fi un fiu postum şi Pătraşcu ar fi păcătuit chiar în ajunul morţii, deşi a murit în urma unei boli lungi pentru care cerea medici la Sibiu”, arăta P.P. Panaitescu, conform adevarul.ro.
Istoricul este de părere că originea domnească a lui Mihai a fost fabricată în 1593, tocmai pentru a-şi legitima dreptul la tron.
Vechile legi ale Principatelor Române prevedeau ca pretendentul să fie „os de domne”.
Aşa ar fi devenit Mihai „fiul” lui Pătraşcu cel Bun. Se pare, însă, că, în epocă, nu era o taină pentru nimeni că Mihai nu era un adevărat fiu de domn, această origine fiind susținută doar de cronicile oficiale, precum cea a logofătului Teodosie.
Informații despre adevărata origine a marelui voievod apar, totuși, în alte cronici, precum cea a lui Radu Popescu (1655 - 1729).
Conform acestuia, mama lui Mihai nu a fost „doamna Tudora” ci pur şi simplu o femeie simplă pe care o chema tot Tudora, o văduvă din Târgul cu Floci.
Mai mult decât atât, Mihai ar fi fost un copil din flori, cu tată necunoscut sau măcar presupus, bănuiala fiind că era vorba de un grec din Constantinopol venit cu negoţul în Ţara Românească.
„Acest Mihai Vodă, după ce au luat domnia, s-a numit că este fecior lui Pătraşcu Vodă, iar cu adevărat nu se ştie, că nici un istoric de-ai noştri sau striin nu adeverează cine iaste şi cum au luat domnia, fără cât din auz unul din altul aşa dovedim, că mumă-sa au fost de la Oraş dela Floci, care fiind văduvă şi frumoasă şi nemerind un gelep (negustor), om mare şi bogat den Poarta împărătească şi în casa ei zăbovindu-se câtăva vreme”, se arată în vechea cronică a lui Radu Popescu.
Mai mult decât atât, asupra originii lui Mihai vorbește și o altă cronică, cea a armeanului Petre Grigorovici din Liov, un contemporan şi un apropiat al domnitorului muntean.
Acesta, pentru informarea curţii imperiale de la Viena, a scris o cronică a vieţii lui Mihai Viteazul. Armeanul spune că Mihai a fost fiul unei negustorese de rachiu din Târgul de Floci.
Era un copil „din flori ”, dar nu al domnitorului Pătrașcu, ci făcut cu un negustor grec.
La rândul său, însăși Tudora, mama lui Mihai, ar fi fost grecoaică din Epir, ceea ce indică o origine total grecească a viitorului voievod muntean.
Dar coincidența de nume, atât a mamelor - a celei reale, dar și a celei „inventate” - cât și a localității în care chiar s-a născut, l-a ajutat în construirea unei origini domnești, în schimb i-a încurcat terbil pe istorici.
De altfel, nici comportamentul din tinerețe al lui Mihai Viteazul nu a fost unul specific unui fiu de domn, fie el și „din flori”.
Nu s-a agitat să ceară sprijin pe la curțile imperiale străine pentru a-și revendica dreptul la domnie ba chiar a făcut avere ca negustor de vite și bijuterii, fapt ce îl apropia mult mai mult de îndeletnicirea adevăratului său tată.
N-a promis bani și supunere celor care l-ar fi putut ajuta să urce în scaunul domnesc, așa cum era obiceiul pretendenților la tron, ci a urcat treptat în ierarhia boierească.
A făcut-o prin propriile fapte, dar și cu ajutorul unei căsătorii bune, cu cea care va deveni Doamna Stanca, care provenea dintr-o familie bună și înstărită.
Astfel, unul dintre cei mai mari domnitori din istoria noastră a fost, de fapt, cel mai probabil și cel puțin, pe jumătate grec, dacă nu chiar în totalitate.
Constantin Brâncoveanu , sfântul domnitor cu posibile origini sârbești
Familia boierilor Brâncoveni nu a avut o vechime foarte mare în Țara Românească, așa cum s-ar putea crede.
Unele surse susţin că descendenţa Brâncovenilor coboară până la sfârşitul secolului al XVII-lea, originea ei fiind legată de o branşă a Brancovicilor, o ilustră familie princiară sârbă.
Sursa foto: scena9.ro
Potrivit istoricului grec Dionisie Fotino (1769 0 1821), începutul Brâncovenilor în Valahia datează de la fiul lui Ştefan, pe nume George Brancovici, care s-a călugărit sub numele de Maxim.
Mai multe detalii AICI
Acesta, împreună cu mama sa, Angelina, a trecut, în 1507, Dunărea, aşezându-se pe moşia oferită de voievodul Radu cel Mare, moşie care a luat numele de Brâncoveni.
E drept, înrudirea cu dinastia din Serbia e dificil de dovedit, deși nu e un lucru imposibil.
Pe de altă parte, alte surse dezvoltă descendenţa Brâncovenilor din mai vechea familie a Craioveştilor.
O descendentă a boierilor Craioveşti, pe numele ei Neacşa, rudă a voievodului de atunci, Neagoe Basarab (1512-1521) s-a căsătorit cu Jupan Dobrovoie.
De aceea, Neagoe Basarab și nu Radu cel Mare ar fi oferit ca dar de nuntă rudei sale, Neacşa, moşia Brâncoveni.
Acesta a avut doi nepoţi, Danciu şi David. Primul a fost tatăl marelui domnitor Matei Basarab (1632-1654), iar fiul celui de-al doilea a fost Preda Brâncoveanu, bunicul patern al lui Constantin Brâncoveanu, prin băiatul său, „Matei „Papa” Brâncoveanu.
