Newsweek România i-a întrebat pe o parte dintre semnatarii petiției dacă nu cumva izolarea politică a partidului condus de George Simion și Claudiu Târziu nu riscă să aibă efecte contrare față de cele sperate.
AUR are un argument în plus pe care să-l arate electoratului că „elitele corupte” cu care luptă îl cenzurează, că este izolat pentru că spune adevărul. Iar scorul său politic să crească.
Mai mult, am întrebat dacă nu cumva blocarea unui partid nu replică în viața reală un mecanism care pe rețelele sociale nu a funcționat: faptul că tu nu îl mai vezi, nu înseamnă că nu există și că nu mai poate face rău.
Ciprian Mihali, profesor: Ideile extremiste nu sunt discutabile, nu sunt negociabile politic și mediatic
În unele state cu democrație avansată, ascensiunea extremei drepte și a partidelor radicale a fost încetinită ori chiar stopată prin ceea ce se cheamă un „cordon sanitar” politic și mediatic.
Un asemenea cordon sanitar privește partidele politice extremiste și nicidecum votanții lor. El se traduce prin refuzul de a asocia un asemenea partid la acțiunile politice parlamentare sau guvernamentale.
În media, constă în a nu invita liderii extremiști la radio, pe canalele de televiziune sau în presă pentru a-și expune ideile.
Este vorba, așadar de o acțiune instituțională concertată, al cărei scop este de transmite mesajul public că ideile extremiste (xenofobia, șovinismul, rasismul, ura de orice fel, îndemnurile la violență) nu sunt discutabile, nu sunt negociabile politic și mediatic.
Izolarea liderilor AUR și a politicienilor AUR poate fi eficientă dacă este realizată concertat în Parlament, în guvern, dar și în media.
Dacă însă canalele de televiziune se întrec în a-i invita seară de seară pe cei mai pitorești și mai gălăgioși lideri ai extremei drepte de dragul ratingului și pentru a săpa și mai adânc la temelia fragilei democrații românești, atunci într-adevăr, acești lideri vor fi prezentați ca oameni cumsecade, ca victime sau chiar ca eroi. Iar asta face un rău nespus societății.
Ideea care stă la baza unei asemenea izolări este că democrația și contestarea democrației nu sunt echivalente, că drepturile și libertățile tuturor și refuzul lor pentru unii dintre cetățenii țării nu pot sta pe picior de egalitate.
Că nu e nimic de negociat între partidele care susțin drepturile și libertățile și partidele care vor să le retragă violent unora dintre concetățeni.
Izolarea liderilor și politicienilor AUR înseamnă a le retrage legitimitatea publică și a demonstra votanților lor că au greșit dând încredere unor asemenea oameni.
Înseamnă a demonstra oamenilor că acești lideri nu sunt acceptați de marea masă a societății și nu sunt frecventabili politic. Că nu pot avea loc la niciun fel de negocieri, pentru că valorile democratice nu sunt negociabile.
Prin urmare, nu este vorba nicidecum de a-i anatemiza pe votanți, nici de a-i izola, ci de a-i convinge de manipulările la care sunt supuși atunci când li se spune, de pildă, că unele minorități (etnice, religioase, sexuale) sunt vinovate pentru răul din țară.
Cred că votanții AUR nu trebuie blocați apriori și închiși în propriile lor „rezervații” virtuale, și, pe cât posibil nu trebuie nici împinși să se izoleze ei înșiși de ceilalți.
Dacă însă, mesajul unora (îmi place să cred că sunt excepții) se reduce la înjurături și amenințări, la pură violență, la manifestări de ură iar dialogul este imposibil, atunci, evident, soluția este blocarea individuală.
Sunt deci pentru lărgirea dialogului social între toți cetățenii României, cred în egalitatea și libertatea cuvântului, dar dacă egalitatea și libertatea sunt utilizate de extrema dreaptă pentru a reduce egalitatea și libertatea unora dintre noi prin violență, discriminare sau ură, atunci se impune ca promotorii extremismului să fie descurajați politic și mediatic.
___
Ciprian Mihali a predat vreme de două decenii filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg.
Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 până în 2020 a lucrat în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.
