De aproape un deceniu, președintele, premierul și demnitarii care îi însoțesc nu mai au la dispoziție un avion oficial cu care să efectueze deplasările în străinătate. Newsweek România vă explică cum s-a ajuns aici.
România a rămas fără nicio aeronavă oficială din cauza unor dispute politice și decizii financiare blocate.
Avioanele prezidenţiale se cumpără, în general, câte două sau chiar trei, unul fiind cel utilizat în mod frecvent, iar celelalte fiind pregătite de zbor în cazul în care apar incidente cu aeronava oficială.
România este printre puținele state care nu au avion prezidențial, o situație care durează de aproape 10 ani.
Bulgaria are în flota VIP 2 avioane, Ungaria are 4 aeronave oficiale, Polonia are 5 aeronave pentru cursele demnitarilor, iar Germania are nu mai puțin de 15 aeronave VIP.
De un deceniu România nu are avion pentru deplasarea demnitarilor în străinătate. Cum s-a ajuns aici
În anii comunismului, Nicolae Ceauşescu avea permanent la dispoziție cel puţin două avioane şi mai multe elicoptere.
Din 1990 până în 2010, a fost folosit ca avion prezidențial Boeing-ul 707-3K1C Carpaţi produs în 1974, Air Force One al României, folosit și de Nicolae Ceaușescu, dotat cu birou oficial, cameră de odihnă, tehnica specifică de secretizare a comunicaţiilor şi a convorbirilor pe care şeful statului le efectua la bordul aeronavei.
Ultimul președinte care l-a folosit la deplasările externe a fost Traian Băsescu.
Încă de la începutul anilor 2000 se vorbea de cumpărarea unor avioane oficiale. Prima propunere a venit însă abia în 2007, în plin boom economic, când premier era Călin Popescu-Tăriceanu și Apărarea era condusă de Teodor Meleșcanu.
La propunerea Romavia, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a avizat, în mai 2007, cumpărarea a două avioane cu dotări speciale, unul ca transportor oficial al demnitarilor și unul de rezervă.
La scară mai mică, se dorea apropierea, ca dotări, de aeronava American Air Force One a liderului de la Casa Albă.
Ambele avioane românești urmau să aibă radare meteorologice performante și sisteme antirachetă pentru a respinge potențialele atacuri în zbor și a indica pilotului traiectoria corectă pentru ieșirea din zona periculoasă.
O altă cerință erau rezervoarele de combustibil de rezervă și un sistem de realimentare în zbor, pentru ca avioanele folosite de demnitarii români să nu mai aibă nevoie de escală pentru drumurile transatlantice.
În interior, avioanele erau proiectate, pe hârtie, cu compartimente de călătorie separate pentru demnitar, consilieri și ofițerii de protecție, un dormitor de dimensiuni reduse cu sală de baie, „un birou” de lucru pentru președinte sau premier, o magazie de alimente, un punct de prim ajutor și scară proprie. Deși aprobată, achiziția a fost abandonată din cauza sumei de 300 de milioane de dolari care se vehicula public, scria Gândul la acea vreme.
Din 2010, Administrația Prezidențială solicitase Tarom să efectueze cursele speciale pentru deplasările și vizitele externe ale șefului statului, compania de stat punând la dispoziție pentru acestea unul dintre cele două avioane Airbus A 310, achiziționate la începutul anilor ’90, a scris gândul.ro.
Solicitarea a ajuns la Tarom după ce, în 2010, compania Romavia care opera vechea aeronavă prezidențială – un Boeing 707 care nu mai îndeplinea nici standardele de zgomot la nivel european – anunțase că nu mai poate efectua deplasările președintelui, ca urmare a situației financiare dificile a Regiei.
De altfel, ulterior, compania a intrat în faliment. Avionul Boeing 707 Carpați era produs în 1974 și fusese folosit și de Nicolae Ceaușescu pentru deplasări externe, ca avion de rezervă. Boeing-ul 707 era folosit ca avion prezidențial din 1990, după ce aeronava oficială a fost avariată grav în urma unor teste.
Vechiul avion al Romavia – Boeing 707-3K1C Carpați, cunoscut drept Air Force One al României – a fost vândut în 2012, pentru 2 milioane de euro și operează din 2014 în misiuni militare ale SUA și ale NATO.
La momentul vânzării, aeronava Carpați avea interdicție de aterizare pe aeroporturile europene din cauza nivelului de zgomot care depășea limitele admise în Uniunea Europeană.
Totuși, pentru zborurile șefului statului, se obținea o derogare pe aeroporturile străine. A doua, de mai mici dimensiuni, a fost scoasă din uz tot din considerente tehnice.
În 2013, președintele a renunțat la contractul cu Tarom și, de atunci, pentru toate deplasările externe ale șefului statului sunt folosite avioante închiriate în regim charter de la firme străine.
Băsescu renunța la aeronava prezidențială, un Airbus A 310 VIP pus la dispoziție de Tarom, după declarațiile ministrului Transporturilor din Guvernul Ponta, Relu Fenechiu, care afirmase că aeronava companiei aeriene de stat alocată oficial demnitarilor costă 7 milioane de euro din bugetul Tarom.
În august 2013, Guvernul Ponta autoriza cumpărarea unui avion cu care să circule primii oameni în stat. Ministerul Apărării ar fi urmat să încheie până la finalul acelui an un contract de leasing pentru avionul privat, costurile de cumpărare, de zbor și de mentenanță urmând să fie suportate de același minister.
Astăzi, Ponta spune că demersurile au fost blocate de Traian Băsescu.
„Guvernul Ponta a făcut toate documentele, procedurile, a alocat banii și a obținut toate avizele de securitate pentru o aeronavă Airbus A319 cu kit oficial – care urma să fie folosită de către președinte, prim-ministru și președinții celor două Camere din Parlament.
Am pus în 2014 pe ordinea de zi a CSAT (din motive de securitate a demnitarilor), dar președintele Băsescu s-a opus, spunând că această decizie să fie luată de viitorul președinte. Am amânat procedura de achiziție din acel moment. După 2015, nu știu ce s-a mai întâmplat”, a spus Ponta, pentru Gândul.
Avion în leasing din Italia
Ultimele negocieri pentru cumpărarea unui avion în leasing, la mâna a doua, de la Guvernul Italiei s-au purtat, începând cu noiembrie 2013, printr-o comisie guvernamentală specială încredințată lui Vlad Stoica, șeful Cancelariei Prim-Ministrului.
Achiziția a fost însă ulterior anulată fără explicații publice, urmând ca avionul să fie cumpărat, într-un termen nedefinit, de la Tarom.
După un an în care Ministerul Apărării Naționale a lăsat în urmă rolul primit în 2013, prin ordonanța de urgență, în care i s-au dat și 4 milioane de euro pentru a achita prima rată necesară cumpărării în leasing a unui avion oficial, ministrul de la acea vreme, Mircea Dușa, ridica din umeri.
„Acum avem alte treburi mai urgente, tocmai am venit de la Bruxelles unde știți foarte bine despre ce este vorba…”, spunea Dușa după discuțiile despre cele două centre de comandă și control pe care NATO urma să le aibă în România.
Comisia condusă de Vlad Stoica și-a epuizat, la rândul său, rolul, fără vreun rezultat concret, în momentul în care Victor Ponta a anunțat că scenariul cumpărării avionului din Italia a picat, planul B fiind cumpărarea unei aeronave din flota TAROM, pe care Guvernul să o echipeze corespunzător și care să fie folosită exclusiv de șeful statului, de primul-ministru, de președinții Senatului și Camerei Deputaților, dar și de miniștri, precum și de invitații lor străini.
Astfel, zborurile speciale au continuat să fie făcute de președinte, de premier sau de delegațiile de miniștri, fie cu unele curse de linie, fie, de cele mai multe ori, cu aeronave închiriate, echipate similar cu cele care fac zilnic zboruri civile. În timpul zborurilor, comunicațiile speciale, teoretic obligatorii pentru a menține demnitarii în contact permanent cu instituțiile statului, sunt asigurate printr-o valiză portabilă.
Citește și: Falimentul băncii Silicon Valley poate provoca un tsunami pe bursele asiatice. Miliarde $, blocate
Noi tentative de a cumpăra o aeronavă pentru înalții demnitari au apărut în ultimii ani, însă tot fără finalizare. În mai 2016, când la Palatul Victoria era Dacian Cioloș, presa relata că achiziţionarea unei aeronave pentru deplasările demnitarilor intra în linie dreaptă, după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei premierului de înfiinţare a unei Comisii speciale care să se ocupe de întreaga procedură, astfel încât avionul să fie cumpărat până la sfârşitul acelui an.
Totul venea după discuții din Consiliul Suprem de Apărare a Țării ce vizau cumpărarea unei aeronave cu o vechime de 3 – 4 ani, achiziția urmând să fie făcută prin Regia Autonomă „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, care ar fi devenit proprietarul aeronavei.
Și în mandatul de premier al lui Cioloș, procedura a fost declanșată de declarații controversate ale ministrului de atunci al Transporturilor, Dan Costescu, care spusese că în ultima şedinţă a CSAT s-a convenit ca, până la sfârşitul anului, România să cumpere o primă aeronavă prezidenţială, cel mai probabil cu un istoric de zbor de 3-4 ani, iar, pe viitor, flotila specială să ajungă la 3-5 aeronave.
În ianuarie 2019, cu aproximativ un an înainte de apariția pandemiei de COVID-19, care a pus frână multor planuri de investiții, ministrul de Finanţe de la acea vreme, social-democratul Eugen Teodorovici declara că susţine achiziţionarea de către statul român a unei aeronave pentru deplasarea demnitarilor, subliniind că acest lucru este normal şi de bun-simţ.
„Sunt miniştri de Finanţe care vin la Bruxelles, la întâlniri, cu aeronave personale. Nu spun că ar trebui să aibă ministrul de Finanţe, dar mi se pare normal şi de bun-simţ, ţine de imaginea Guvernului”, spunea atunci Teodorovici, precizînd că „în orice ţară normală din lume” se foloseşte o astfel de aeronavă.
Citește și: Cum zboară președinții în Europa: Soțiile, în raportul de zbor. Călătoriile private, nedecontate
Vizita președintelui Iohannis în Japonia a fost „umbrită” de discuțiile legate de faptul că acesta a zburat într-o aeronavă închiriată. România nu deține o aeronavă prezidențială.
Șeful statului s-a deplasat în Asia alături de soția sa, Carmen, cu un avion Boeing 737-900ER(BBJ) Global Jet, cu o capacitate de 19 pasageri, potrivit Boarding Pass.
Cât costă un avion nou
Prețurile pentru un avion nou pot porni de la 30 de milioane de dolari și pot ajunge la peste 200 de milioane.
Având în vedere că, în 2022, Administrația Prezidențială a cheltuit 16.604.678 de lei (aproximativ 3.580.000 de dolari) pentru 21 de deplasări externe efectuate de președinte, o astfel de aeronavă ar putea fi amortizată în cel puțin 10 ani.
