Pavel Lucescu, fost jurnalist și analist politic, și Mihai Vacariu, lector asociat al SNSPA, sunt cei doi sfătuitori ai campaniei electorale a lui Andrei Năstase, învingătorul surpriză de la Chișinău.
Lucescu, la solicitarea Newsweek România, a acceptat să rezume ce s-a întâmplat în spatele scrutinului din capitala Moldovei (textul de mai jos îi aparține analistului politic, mai puțin împărțirea pe paragrafe și intertitlurile).
„Plahotniuc a început ca proxenet"
„A fost o campanie extrem de grea. Sistemul politic de aici e un monolit cu aparențe democratice, cu putere, opoziție, dezbateri etc. Dar, de fapt, aproape totul e controlat de o oligarhie de tip mafiot (da, nu e nici o exagerare) al cărei naș suprem e Vladimir Plahotniuc.
Un tip provenit din lumea interlopă, criminală, a anilor '90, care și-a început cariera infracțională ca proxenet.
Un tip, de altfel, extrem de inteligent, deși practic analfabet. E cel mai bogat, probabil, de pe aici, dar nu asta îl face puternic, ci faptul că a ajuns să controleze aproape totul.
Are un grup mediatic care acoperă cam 80 la sută din piață, controlează justiția, Parlamentul, Guvernul și Președinția.
Dodon, un fanfaron prost
Dodon e un fanfaron, relativ prost, care joacă după cum îi cântă Plahotniuc și care doar mimează opoziția.
Practic, singura opoziție reală e cea din afara sistemului, extraparlamentară, care s-a coagulat începând cu protestele de acum doi ani față de celebrul furt al miliardului (de fapt, e vorba de mai multe, dar așa a rămas în folclorul local), o schemă complexă de devalizare a sistemului bancar de aici și care nici până acum nu a fost anchetat.
Această opoziție înseamnă acum două partide mai mari, Platforma Demnitate și Adevăr (PDA) a lui Andrei Năstase și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), condus de Maia Sandu.
Majoritatea politică, controlată mafiot
PDA și PAS se clasează în toate sondajele de până acum pe locurile trei și doi (în această ordine), după socialiști (PSRM).
Ca să fie și mai clar de ce vorbim de o oligarhie aici, trebuie spus că Partidul Democrat (PDM) condus de Plahotniuc are majoritate în parlament, deși a intrat în legislativ cu ceva peste 10 procente acum circa 4 ani.
Cum a ajuns să controleze majoritatea? Simplu, prin metode mafiote: parlamentari cumpărați la bucată, pe bază de dosare și șantaj. E valabil și la nivel local, cu primarii, consilierii, șefii de raioane, etc.
Plahotniuc, protecție de la București
În aceste condiții, câștigarea Primăriei Chișinăului de către opoziția reală, cea extra-parlamentară, părea încă de la început o misiune imposibilă. Tot sistemul oligarhic era împotriva ei.
Aici trebuie să demontez un mit, abil întreținut de camarila mediatică și de așa zișii experți ai lui Plahotniuc, cu complicitatea deloc dezinteresată a serviciilor românești.
Și anume faptul că aici la Chișinău se bat rusofonii cu pro-europenii, eventual și cu unioniștii. Fals. Teza asta falsă e foarte profitabilă pentru mafia politică coordonată de Plahotniuc, pentru că îi oferă lui onorabilitatea și, mai ales, protecția externă de care are mare nevoie (pe intern nu-l prea interesează asta, că oricum totul e sub controlul lui).
Dacă n-ar fi protejat din afară, afară însemnând mai ales serviciile și guvernarea de la București, ar risca rapid pușcăria.
Năstase, anti-oligarhi
De fapt, politica aici e despre corupție și anti-corupție. Tema rusofoni vs eurofoni sau unioniști e cu totul secundară și e folosită de regim ca perdea de fum. Oamenii nu l-au votat aici pe Năstase la primărie în primul rând pentru că ar fi pro-european, ci pentru că e anti-oligarhie.
Acesta e motivul pentru care tot sistemul a fost împotriva lui. De aceea s-a temut cel mai tare nașul oligarhiei, Vladimir Plahotniuc, și a făcut tot posibilul ca Năstase să nu câștige. Aici e marea semnificație a victoriei lui Andrei Năstase.
Văd titluri în presa românească gen „pro-europenii au câștigat Chișinăul”. Nu, aici au câștigat anti-oligarhicii.
Atacat de „agentul" Chifu
Plahotniuc se declară și el pro-european și, dacă despre asta ar fi fost vorba, l-ar fi susținut măcar în turul doi pe Năstase. Dar el l-a susținut mediatic masiv tocmai pe anti-europeanul socialist Ion Ceban.
Nu de europenism îi pasă lui Plahotniuc, ci de conservarea regimului din care fac parte importantă și socialiștii pro-Kremlin.
Implicarea servicilor românești aici în susținerea regimului oligarhic e foarte clară. Agenții lor, așa ziși experți gen Iulian Chifu, pe care presa din România încă îl consideră o voce onorabilă și competentă, au jucat pe față pe agenda lui Plahotniuc, atacându-l mizerabil pe candidatul anti-oligarhic.
Rolul pervers jucat de Băsescu
O linia interesantă de susținere a regimului de către servicii a fost și cea unionistă. Practic, filonul unionist de aici - care nu e majoritar, dar relativ semnificativ - a fost exploatat tot în favoarea lui Plahotniuc.
Și aici e neapărat de amintit rolul pervers pe care l-a jucat Traian Băsescu. Care, în loc să consolideze mișcarea unonistă, a folosit-o în interesul mafiei locale.
Băsescu s-a implicat în campania pentru primăria Chișinăului, avansând un candidat unionist, nu contează numele, dar n-a suflat o vorbă toată perioada asta împotriva Lui Plahotniuc, ca și cum nici n-ar fi existat.
Unionism manipulat de Plahotniuc
În schimb, presa unionistă controlată de omul lui de aici, un tip pe nume Anatol Șalaru, cu bani de la guvernul României și ”experți” plătiți de mafie și de servicii, l-a atacat mereu pe Năstase, făcând exact jocul lui Plahotniuc.
Poate nu s-a înțeles suficient de bine asta în România, dar aici Băsescu a folosit practic unionismul ca pe o cârpă de șters imaginea regimului mafiot.
Ca și cum unionismul nu era deja compromis de seria de lideri locali pro-români declarați, ultimul fiind Mihai Ghimpu, fost președinte al țării și șef al Partidului Liberal (unionist-declarat), a venit Băsescu și i-a mai dat o lovitură fatală, remorcându-l la interesele regimului lui Plahotniuc.
Renașterea speranței
Victoria lui Andrei Năstase înseamnă renașterea speranței multor moldoveni că regimul mafiot de aici poate fi învins.
Nu sunt vorbe mari, e tocmai ceea ce explică marea surpriză pe care constituit-o victoria lui, când aproape nimeni nu-i dădea nicio șansă. Despre asta a fost vorba în campania care s-a încheiat acum.
Despre o fisură imensă creată de partidele anti-sistem, PDA și PAS, în zidul oligarhiei care sufocă și sărăcește o populație ajunsă în pragul disperării."
