“Din păcate, da, am văzut și cinism, nesimțire și rea credință (e drept, mai mult în USR decât în PLUS), ceea ce nu m-a surprins cu adevărat, pentru că le mai auzisem și chiar le văzusem înainte să fac pasul spre politică.
Ceea ce nu știusem însă și aveam să o aflu la câteva săptămâni după, a fost că marea majoritate a useriștilor erau prizonierii unei minorități de câteva zeci, nici măcar sute de oameni, așa-numiții nicușoriști, grație unui statut aberant pe care guru-ul tribului, Marele Nicușor, se lăuda că îl scrisese chiar el cu mânuța lui, și care permitea respectivei minorități să blocheze orice decizie importantă, așa cum ar fi un program politic, o alianță electorală sau de guvernare, sau o fuziune“, a scris Guran, în lungul articol de pe blogul său.
El critică în repetate rânduri atmosfera din USR-PLUS:
- “am constatat că mai pregătiți și mai determinați să câștige erau candidații din orașele mici (gen Lasconi, la Câmpulung) în timp ce în orașe mai mari candidații la primărie erau interesați doar să-și vadă mutra pe niște mesh-uri cât blocul, ca să audă lumea și de ei, să capete notorietate pentru parlamentare și, în general, pentru că e mai bine în viață să fii celebru decât să nu fii“
- “Deși știusem și eu, ca toată lumea, de neînțelegerile interne, nu anticipasem de fapt acest free for all, în care useriștii ba se băteau între ei fără scrupule, ba se aliau împotriva celor de la PLUS într-o retorică atât de obraznică în care eu m-aș jena să mă adresez și unui necunoscut, darmite unui om pe care îl numesc aliat, ba manipulau “pe surse” o presă care înghitea destul de neprofesionist toate bârfele pe care și le turnau (sau inventau) unii despre ceilalți“
- “cele două partide nu numai că n-aveau candidați desemnați și nici oameni suficienți cât să acopere mai mult de o treime din UAT-uri, nu numai că n-aveau programe, nu numai că n-aveau nici resurse financiare (nu o să dau detalii despre asta, dar din subvenția de la stat abia își acopereau împrumuturile făcute pentru campaniile anterioare) dar membrii și conducerea lor nici măcar nu realizau cât de mică era bula în care comunicau, războaiele și frământările lor interne fiind complet neinteresante nici chiar pentru cei care îi votaseră sau aveau (încă) de gând să îi voteze“.
Însă cele mai dure critici ale lui Moise Guran se îndreaptă spre Nicușor Dan, fostul jurnalists susținând că era mai bine dacă ar fi candidat Vlad Voiculescu.
“Soluțiile lui Nicușor nici nu erau diferite de cele ale Gabrielei Firea, iar cine a urmărit evoluția RADET în acești 30 de ani știe că acea gaură neagră, care a falimentat în final și termocentralele din jurul Bucureștiului, n-a fost niciodată altceva decât sursă de șpăgi (...) Primul lucru pe care l-am aflat însă la aterizarea în cercul intern al USR-PLUS a fost că Nicușor Dan își făcuse în secret un alt partid, un vehicul cu care nu era clar ce avea să facă. Îl descoperise Drulă (care are o minte brici) cercetând lista cu partide politice și identificând corect acolo câțiva apropiați ai lui Nicușor, între membrii fondatori ai unui partid anonim. Din momentul ăla n-am mai înțeles de ce USR-PLUS nu-și desemnează un alt candidat, unul propriu, care să joace cinstit șansa celor două partide și, mai ales, nu înțelegeam cum aveau ei de gâd să obțină un scor bun la parlamentare fără un candidat propriu la București“, a scris Guran.
Despre parlamentarul USR Iulian Bulai el a scris că este “abulic“ și “tălâmbul de la Neamț cu Fecioara Maria – mamă surogat“.
Despre Stelian Ion: “Candidat de operetă la Constanța“.
“Am așteptat închiderea negocierilor și învestirea guvernului, pentru ca aceste rânduri să nu servească politic nicicum“, și-a explicat Guran articolul de pe blog.
