Două zile mai târziu, în mod cu totul și cu totul straniu, parlamentarii ALDE, printre care și Călin Popescu Tăriceanu, au depus la Senat un proiect legislativ cu același nume și conținut.
Cele două acte normative sunt aproape similare, cu o diferență majoră în ceea ce privește interdicția pentru demnitari și funcționari publici de a face lobby pe perioada exercitării mandatului. Guvernul vrea ca interdicția să se aplice doar în domeniile în care demnitarii își desfășoară activitatea, prevedere care lasă deschisă portița exercitării de lobby în alte domenii, în timp ce parlamentarii ALDE insistă pentru o interdicție generală.
Deocamdată PSD și-a depășit termenul de 31 octombrie pentru adoptarea noii legislații, termen stabilit de Comitetul Executiv Național de la Neptun, din 1 septembrie. Un lucru nu neapărat rău…
Deficiențe
Recent, Asociația Registrul Român de Lobby (ARRL) a făcut o evaluare a noii legislaţii, scoțând la iveală deficiențe majore ale acesteia. „Legea este un pas înainte, însă este departe de a fi perfectă. De fapt, este copy-paste din legea care este în vigoare în Austria, însă cu traduceri şi interpretări greşite“, a declarat Laura Florea, preşedintelele ARRL.
Activitatea de lobby este definită, atât în lege, cât și în ordonanța de urgență, drept „orice contact organizat și structurat cu reprezentanți publici pentru exercitarea unei influențe în interesul unui client“. Altfel spus, activitatea de lobby urmărește influențarea directă a activității de legiferare și a proceselor decizionale la nivelul administrației publice centrale și locale.
Potrivit legii, se înființează Registrul de lobby și de reprezentare a intereselor, administrat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Municipiului București, în care vor fi înregistrate „societățile de lobby, societățile care angajeză lobby-iști interni și grupurile de interese“. Dacă se abat de la această regulă, firmele riscă sancțiuni contravenționale de 100.000 de lei, amenda crescând la 300.000 de lei pentru abateri repetate.
avocaților, consultanților fiscali, sindicatelor și patronatelor
O problemă ar fi că legea nu se aplică persoanelor fizice autorizate, avocaților, consultanților fiscali, companiilor care nu angajează lobby-iști interni, grupurilor de interese fără angajați specializați, sindicatelor și patronatelor. Potrivit Laurei Florea, toate aceste categorii desfășoară activități de lobby, într-o formă sau alta.
Alte categorii exceptate sunt partidele politice, cultele recunoscute de lege, structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, precum și instituțiilor publice din domeniul asigurărilor sociale, precum și grupurilor de interese care nu încadrează personal în calitate de reprezentanți ai intereselor.
Președintele ARRL a mai explicat că societățile înregistrate ca desfășurând activități de lobby sau care angajează lobby-iști sunt obligate să declare o serie de prevederi din contractele pe care le încheie, lucru catalogat de președintele ARRL drept inacceptabil. În caz contrar, aceste firme riscă o amendă de 50.000 de lei sau 100.000 de lei pentru abateri repetate.
Societățile de lobby au obligația să înștiințeze Registrul în legătură cu cifra de afaceri doar în cazul în care cheltuielile cu activitățile de lobby depășesc suma de 100.000 euro. Această prevedere din legea ALDE reprezintă o noutate față de proiectul de ordonanță de urgență. Plafonul este preluat din legea austriacă, țară în care este considerat prea mare.
Critici din partea USR
În repetate rânduri, președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, a dat asigurări că „traficul de influenţă nu ar trebui să fie dezincriminat“. „Vrem să reglementăm aceste activităţi, să dăm un cadru legal în care să se poată desfăşura, astfel încât interesele publice și private să poată fi promovate în mod civilizat în dezbateri“, a susținut el.
Cu toate acestea, senatorul USR Florina Presadă a acuzat faptul că noua legislație „este o dezincriminare mascată a traficului de influență și un pumn în gura organizațiilor neguvernamentale“.
„Legea nu prevede nicăieri că ONG-urile sunt excluse din categoria celor cărora legea nu li se aplică. Probabil că aici e miza, ca activitatea societății civile, care ar avea un cuvânt de spus în activitatea de legiferare sau de luare a deciziei publice, să fie îngreunată.
Pe lângă niște obligații minime de înregistrare într-un registru de lobby, legea prevede că fiecare societate comercială ce dorește să desfășoare activități de lobby își va elabora propriul Cod de conduită. Pentru ONG-uri, aceste lucruri presupun niște demersuri administrative care le-ar împovăra activitatea. De asemenea, datele esențiale din Registrul de lobby (atribuțiile lobby-ştilor) sunt prezumate a fi confidențiale. Nu mai ai obligaţia să declari cifra de afaceri obţinută din activităţile de lobby dacă cheltuielile efectuate cu activităţile de lobby nu depăşesc suma de 100.000 euro! Din lege oricum nu aflăm ce înseamnă aceste cheltuieli“, a scris Presadă pe Facebook.
Studiu sociologic
Asociaţia Registrul Român de Lobby a comandat și un studiu despre activitatea de lobby din țara noastră. Cercetarea a fost realizată în luna septembrie 2018, în rândul a 58 de practicieni de lobby, şi reprezintă percepţia acestora.
Astfel, 66% dintre respondenți au apreciat că procesul de luare a deciziilor în ultimii 3-4 ani s-a înrăutăţit, nu există consultarea publică, calitatea dialogului a scăzut, transparenţa lipseşte, deciziile sunt nefundamentate, fără analize de impact, şi nu există predictibilitate. 72% au susținut că deciziile se iau mai degrabă netransparent, 17% - total nenetransparent - şi doar 11% - transparent.
Totodată, 73% au precizat că procesul de decizie este mai degrabă neparticipativ, total neparticipativ - 12% şi mai degrabă participativ - 15%.
Cele mai puternice instrumente ale lobby-iştilor sunt argumentele economice - 67%, argumentele sociale şi juridice, fiecare cu câte 47%, studii comparate - 41%, puncte de vedere ale organismelor internaţionale - 43%. De asemenea, 71% dintre practicieni se întâlnesc cu decidenții de peste 10 ori pe an, adică aproximativ o dată pe lună.
Cei mai eficienţi actori în comunicarea instituţională sunt asociaţiile de afaceri - 43%, firmele de consultanţă în afaceri publice - 42%, companiile multinaţionale - 36%, patronatele - 32%, sindicatele - 30%, camerele de comerţ - 29%, ONG-urile - 21%, companiile naţionale - 13%.
