Vineri, 2 decembrie, în cadrul congresului formațiunii, desfășurat la Alba Iulia, el a declarat că România nu mai trebuie să finanțeze nici măcar cu un leu Guvernul de la Chișinău.
„Mi-e drag de unii miniștri de peste Prut, dar mai drag îmi este adevărul. Nu facem decât să finanțăm separatism antiromânesc finanțând acea guvernare. Sau finanțându-l pe primarul Chișinăului, antiromânul Ion Ceban.
Asta fac, din păcate, cei care au pe mână banii noștri. Niciun leu pentru Guvernul de la Chișinău, după cum tot un adevăr pe care trebuie să îl spunem este că s-au alocat prea multe fonduri pentru refugiații care au venit din Ucraina“, a spus Simion, citat de Agerpres.
Au urmat descinderea în forță la Ministerul Energiei și o bizară apariție TV în care a afirmat că România importă uraniu de la regimul taliban din Afganistan – nici măcar intervențiile celor din platou, care l-au corectat, spunându-i că este vorba de Kazahstan, nu l-au înduplecat să dea înapoi.
Această agitație trebuie privită într-un context regional și într-unul strategic. Mai întâi, contextul regional.
Din 3 decembrie, a început exportul de gaze către Republica Moldova prin conducta Iaşi-Ungheni, după cum au declarat, pentru Agerpres, reprezentanţii Transgaz.
Potrivit acestora, este pentru prima dată când se transportă gaze din România în Republica Moldova prin conducta Iaşi-Ungheni.
Momentul este extrem de semnificativ din punct de vedere politic.
Vestea privind exportul de gaze din România vine după ce, pe 22 noiembrie, oficialii de la Chişinău au anunțat că Gazprom va reduce din 1 decembrie livrările de gaze naturale către Republica Moldova, cu 56,5%.
Chișinăul vede în reducerea livrărilor de gaze un șantaj din partea Rusiei. În paralel, Tiraspolul a anunțat și scăderea semnificativă a cantităților de energie electrică furnizate de centrala de la Cuciurgan, aflată pe teritoriul separatist.
Iar Republica Moldova nu mai poate primi electricitate nici din Ucraina, a cărei infrastructură energetică a fost grav avariată de bombardamentele rusești, anume orientate în această direcție.
În plan regional, statele învecinate depun eforturi pentru a cupla Republica Moldova la rețelele de gaze din afara Rusiei.
Și astfel, de a scoate mica țară de sub șantaj. Potrivit unui comunicat al Administrației prezidențiale de la București, din 3 decembrie, președintele român Klaus Iohannis, aflat în vizită la Atena, a discutat cu premierul grec Kiriakos Mitsotakis despre modalitățile de continuare a sprijinului pentru Republica Moldova, afectată de criza energetică.
Întâlnirea a avut loc după ce joi, 1 decembrie, companiile din sectorul energetic din România, Grecia, Bulgaria și Ungaria au semnat un important memorandum de înțelegere pentru implementarea coridorului vertical, care leagă aceste țări de terminalul gazifer din portul grec Alexandropolis.
Acesta va reduce semnificativ dependența țărilor semnatare de gazul rusesc, dar va putea asigura livrări și spre Republica Moldova. Din punctul de vedere al energiei electrice, Republica Moldova este dependentă aproape în totalitate de România.
Acum poate primi din dreapta Prutului și cantități de gaze, de care are nevoie cu disperare. Problema Republicii Moldova este în primul și în primul rând una legată de bani. Energia cumpărată din România, fără de care țara nu poate funcționa, vine la prețuri mari, cea mai mare parte a cantităților fiind achiziționată de pe piața liberă și nu prin contracte pe termen lung.
Când spui că Republica Moldova nu mai trebuie finanțată, spui, de fapt, că trebuie lăsată fără electricitate- cam la fel ca Ucraina sub bombardamentele rusești.
Și acum, aspectul strategic, în contextul agresiunii ruse.
Republica Moldova se află în mijlocul unei agresiuni rusești. Trupele Moscovei sunt ținute departe de Republica Moldova, de brava rezistență ucraineană.
Totuși, țara este atacată prin tăierea resurselor de energie dar și prin sprijinirea de către Moscova a forțelor politice anti-europene.
Kremlinul speră că nemulțumirile populare vor izbucni, pe fondul crizei energetice. Partidul Șor, pe care Guvernul de la Chișinău vrea să-l scoată în afara legii, organizează cu regularitate proteste în centrul capitalei.
Moscova ar fi avantajată de o prăbușire a guvernării democratic alese la Chișinău. Venirea la putere a unei garnituri obediente față de Kremlin ar produce o breșă foarte importantă în spatele frontului, lovind în ceea ce pare a fi actualmente veriga slabă a taberei occidentale. Rusia ar veni, prin interpuși, la gurile Dunării și pe frontiera României, o țară puternic atlantistă.
Dacă nu o poate face prin arme, o poate face prin șantaj energetic și „coloana a cincea“. Chișinăul primește un puternic sprijin din partea instituțiilor europene și a statelor membre. I se facilitează accesul la resurse energetice, i se livrează bani. Pur și simplu, Moldova nu trebuie lăsată să cadă. A o lăsa fără finanțare înseamnă a o arunca imediat în brațele Rusiei.
Acesta este tabloul mai larg în care trebuie văzute declarațiile liderului partidului extremist AUR.
Iar unionismul agresiv, promovat sub formă de șantaj, este exact ceea ce Kremlinului îi place să audă.
George Simion insistă că tăierea ajutorului furnizat Chișinăului ar fi o modalitate prin care unirea s-ar putea realiza imediat. Cu alte cuvinte: vreți să nu înghețați la iarnă? Atunci renunțați la statul vostru și alăturați-vă României! Un fel de unionism prin șantaj, dar care seamănă izbitor cu ceea ce Rusia îi cere Ucrainei.
George Simion are interdicție de intrare în Republica Moldova, până în 2023. El ar spune că din cauza activismului său unionist. Dinspre Chișinău, însă, lucrurile se văd un pic diferit.
Strict în litera legii, un stat independent, recunoscut ca atare, are tot dreptul să refuze intrarea pe teritoriul său a unui cetățean străin care îi dorește desființarea. Dar mai importante sunt aspectele politice.
Acum vreo patru ani, când Plahotniuc părea de neclintit în vârful (informal) al puterii de la Chișinău, Andrei Năstase, unul dintre liderii opoziției care-și spunea „antioligarhică“, aliat al Maiei Sandu, vorbea despre „unioniștii de carton“.
Ce fac aceștia?
Atunci când situația politică era tensionată în Republica Moldova și mai cu seamă în timpul campaniilor electorale, grupul unionist al lui George Simion obișnuia să vină în Republica Moldova și să facă agitație.
Fără a însufleți cumva sentimentele pro-românești, efectul era oarecum pe dos: divizarea „partidei“ pro-europene și justificarea narativului forțelor pro-ruse, potrivit căreia sub masca integrării Republicii Moldova în UE s-ar ascunde anexarea de către România.
Maia Sandu conduce un guvern proeuropean - Foto: Profimedia Images
Trebuie să înțelegem că, dintre moldovenii pro-europeni, nu toți sunt unioniști.
Probabil nici măcar majoritatea, deși sentimentele pro-România s-au amplificat enorm în urma sprijinului constant pe care Bucureștiul l-a acordat în ultimii ani.
Conform unui sondaj de opinie publicat la începutul lui decembrie de Institutul de Politici Publice de la Chișinău, în cazul în care un referendum ar avea loc acum, 35% ar vota pentru unire, 47,4% împotrivă și aproape 12% sunt indeciși.
Dar, dacă susținerea pentru unirea cu România a crescut mult în ultimii ani, nu același lucru se poate spune despre partidele declarat unioniste. Acestea obțin în alegeri scoruri insignifiante. În Republica Moldova, după tot succesul fulminant obținut în România, AUR n-a strâns mai mult de 0,5%.
Dacă moldovenii se arată din ce în ce mai interesați de România, nu înseamnă că eu dau credit și celor care și-au făcut din aceasta un stindard politic.
În același timp, doar 23% dintre moldoveni ar vota pentru aderarea la NATO, aproape 58% s-ar opune și 19% sunt indeciși, potrivit datelor Barometrului de Opinie Publică, noiembrie 22, al IMAS. Or, România este parte a Alianței Atlantice...
Toate aceste cifre arată că narativul inspirat de Kremlin, potrivit căruia România este un stat fascist și agresor, o amenințare la adresa statalității Republicii Moldova, își găsește destui adepți. Iar propagandei putiniste îi convine de minune atunci când îi vede pe gălăgioșii activiști pro-unioniști făcând valuri la Chișinău. Scandalul nu face decât să le justifice teoriile.
Până ca AUR să apară, povestea „fasciștilor români“ era destul de greu de vândut, chiar și între Prut și Nistru. În definitiv, partidele politice românești erau toate membre ale marilor și respectabilelor familii politice europene.
De când cu AUR însă, pro-rușii pot să-și susțină mai bine narativele. Dacă „fasciștii români“ n-ar exista, ei ar trebui inventați.
Conștient sau nu (nimeni nu poate ști cu adevărat), AUR servește de minune interesele Kremlinului în Republica Moldova.
Când liderul AUR strigă: „Unire sau tăierea finanțării!“, el îi poate face pe mulți moldoveni să se întrebe dacă nu cumva ajutorul oferit de România (și de Europa, bineînțeles), nu vine cu un scop ascuns, de subjugare a țării – exact așa cum susține propaganda pro-Kremlin.
Într-un asemenea caz, s-ar risipi ani și ani de eforturi ale Bucureștiului pentru câștigarea inimilor românilor de dincolo de Prut.
