Who's your Daddy? „În 2017, PSD a recunoscut rolul președintelui în revocarea procurorilor-șefi”

Newsweek România: Ați scris pe Facebook că decizia Curții Constituționale a României este eronată din punct de vedere tehnic. Puteți detalia?

Cătălin Predoiu: Pentru că decizia asta interpretează greșit una din legile de funcționare a Justiției, în sensul că președintele nu poate avea decât un rol pasiv la revocare, ignorând principiul simetriei politice, ignorând chiar interpretarea literală a textului din care rezultă, cu bun simț zic eu, că ministrul Justiției propune și numirea, propune și revocarea. Decizia aparține președintelui. Când cineva propune, este limpede că altcineva decide. Simpla citire a textului de lege deslușește soluția și interpretarea corectă. Aici este vorba și de o decizie instituțională, ignorând persoanele în speță. Nu e vorba de o simplă opinie. Este o interpretare eronată, dar discuția este post factum. Decizia e decizie.

Recomandarea CCR ca președintele să semneze decretul de revocare este uzuală în practica Curții?

A mai făcut-o Curtea Constituțională în cazul Șova, când a dictat Senatului o anumită conduită. Cred că asta e a doua oară. Este neuzuală, într-adevăr. E discutabilă din punct de vedere al legii de organizare și funcționare a Curții Constituționale, care nu prevede explicit că această Curte poate să ordone, să impună, o conduită sau alta unei instituții.

Ce soluție de ieșire vedeți din această chestiune? CCR a decis, președintele este obligat să semneze, sau mai există căi de atac?

Procedural, nu văd un recurs la această decizie. Trebuie să plecăm de la premisa că orice decizie a CCR este obligatorie. Vreau, însă, să punctez un lucru important. În toamna-iarna anului trecut s-au făcut primele propuneri de modificare a legilor justiției. PSD-ALDE a venit atunci cu un proiect de text care spunea că președintele trebuie exclus din această procedură de numire/revocare. Prin urmare, în acel moment - dar și astăzi, pentru că legea nu a fost modificată -, PSD și ALDE renunoșteau că decizia de numire/revocare este la președinte.
Și la numire, și la revocare. Și atunci PSD a spus: „Nu, noi nu mai vrem așa, vrem altfel”. Legea, însă, nu a trecut de Curtea Constituțională, e încă în dezbatere, proiectul PSD s-a întors de două ori de la Curte. Nu a trecut acea modificare, dar iată că avem o decizie a Curții Constituționale, în urma unei sesizări a actualei puteri, care spune „nu, trebuie citită altfel, că de fapt ministrul Justiției este, practic, titularul numirii“. E o realitate constituțională nouă.
Președintele devine un simplu spectator. A doua realitate este că ministrul Justiției controlează activitatea procurorilor. Se argumentează că activitatea procurorilor se desfășoară sub autoritatea ministrului Justiției. Cum s-ar putea rezolva această chestiune respectând obligativitatea aplicării deciziei CCR? Deja intrăm într-o discuție politică.

Și ce se poate face din punct de vedere politic?

În opinia mea, rezolvarea este printr-un referendum, în care poporul român să spună clar ce-și dorește. Vreți ca procurorii șefi ai DNA, DIICOT și Procurorul General să fie numiți de ministrul Justiției sau nu? Eu aș merge și mai departe: vreți în continuare o Curte Constituțională cu caracter politic și componență politică, sau vreți o Curte Constituțională alcătuită exclusiv din magistrați, generați de corpul magistraților.

Parlamentul a refuzat deja să implementeze rezultatele referendumului cu reducerea numărului de parlamentari la 300 și parlamentul unicameral.

Vedeți că majoritatea PSD-ALDE invocă acum obligativitatea deciziilor Curții. Pe bună dreptate. Ar fi o bună ocazie să ne aliniem cu toții la deciziile Curții.