Când a apărut răceala la specia umană? Cei mai mulți oameni răcesc cel puțin o dată pe an, ceea ce face ca răceala sezonieră să fie un element de bază al experienței umane. Dar când, în istoria lui Homo sapiens, au început oamenii să răcească pentru prima dată?
Când a apărut răceala la specia umană? Care a fost cauza declanșării ei?
E o întrebare la care este dificil de răspuns, în parte pentru că mulți viruși provoacă răceală și puțini dintre ei se păstrează bine în rămășițele umane.
Dar este posibil ca unii dintre primii Homo sapiens să fi răcit cu cel puțin 300.000 de ani în urmă, perioada din care datează cele mai vechi dovezi arheologice ale speciei noastre.
„Răceala comună” este un termen generic pentru un grup de infecții respiratorii care tind să fie ușoare la persoanele cu un sistem imunitar sănătos.
Rinovirusurile, coronavirusurile și virusul sincițial respirator (RSV) sunt adesea de vină. Dar, înainte ca acești agenți patogeni să înceapă să se răspândească între oameni, oamenii probabil că i-au dobândit de la alte vertebrate.
„Să trăiești în imediata apropiere a animalelor este o modalitate sigură de a fi expus la noi virusuri și de a obține o expunere repetată care ar putea duce la transformarea acestuia într-un virus endemic uman”, a declarat Joel Wertheim, un virusolog evoluționist de la Universitatea din California, San Diego, pentru Live Science.
De obicei, atunci când un virus animal ajunge la om, acesta nu reușește să stabilească o infecție deoarece nu este adaptat la noua sa gazdă.
Citește și: Peste 8 milioane de români au alergie de primăvară. Cum îți dai seama că nu e vorba de răceală?
Cu toate acestea, un virus poate, ocazional, să posede setul potrivit de gene pentru a face saltul cu succes și chiar să se răspândească printre oameni. Acesta este modul în care au apărut, de exemplu, virușii din spatele COVID-19 și „gripa porcină”.
Oamenii de știință au ipoteze diferite cu privire la momentul în care au apărut virusurile reci, plasând apariția lor în momente foarte diferite din cronologia umană.
Unii cercetători cred că virușii ar fi putut începe să se răspândească de la animale la oameni în zorii civilizației umane - în urmă cu aproximativ 5.000-6.000 de ani.
Oamenii au început să trăiască în spații apropiate, unde agenții patogeni se puteau răspândi cu ușurință, și au început să crească animale care mișunau de viruși.
Oamenii preistorici ar fi putut fi expuși la agenții patogeni ai animalelor cu care interacționau - Foto: Pixabay - cu rol ilustrativ
Dar nu toți oamenii de știință sunt de acord cu această ipoteză.
François Balloux, un biolog computaționalist de la University College London, a declarat că populațiile de vânători-culegători care nu făceau agricultură ar fi fost expuse în mod similar la virusurile animale prin vânătoare.
Vânătorii-culegători au existat încă dinaintea lui Homo sapiens - de exemplu, în specii umane dispărute precum Homo erectus, care a apărut pentru prima dată acum 2 milioane de ani.
Balloux a sugerat că diferiți viruși ai răcelii comune au apărut și au dispărut de-a lungul evoluției umane în diferite momente.
„Cred că, probabil, un eveniment care a dus la o creștere semnificativă a dobândirii de agenți patogeni de către om este expansiunea din Africa”, în timpul căreia oamenii ar fi putut lua noi virusuri de răceală, a spus el.
Cei mai vechi Homo sapiens găsiți în afara Africii datează de acum 210.000 de ani. „Bolile cauzate de răceala obișnuită nu se păstrează foarte bine”, a adăugat Wertheim.
În mod normal, acești viruși lasă semnele unei infecții în țesuturile moi, cum ar fi plămânii, care se irosesc după moarte, mai degrabă decât în oasele și dinții rezistenți care persistă.
Citește și: Ce se întâmplă dacă iei mai multe virusuri în același timp? Ce spun experții?
Au fost găsiți genomuri virale în rămășițele oamenilor antici - dar numai pentru viruși pe bază de ADN, nu și pentru cei care conțin ARN. Acest văr genetic al ADN-ului este mult mai frecvent în rândul virușilor răcelii.
„ARN-ul se degradează mai repede decât ADN-ul, așa că este mult mai greu de recuperat”, a declarat și Lucy van Dorp, genetician la University College London, pentru sursa citată. .
„Deocamdată, niciun virus ARN nu a fost recuperat din material arheologic”, a explicat ea, inclusiv majoritatea suspecților obișnuiți din spatele răcelii comune.
Balloux și van Dorp au căutat virusuri antice în dinții umani dintr-o excavare din Siberia. Într-o lucrare nefinalizată, dar care a fost postată pe bioRxiv, ei au raportat că au găsit două genomuri antice pentru un virus ADN numit adenovirus uman C, care poate provoca simptome de răceală.
Cercetătorii estimează că ultimul strămoș comun al virusurilor datează de aproximativ 700.000 de ani - probabil cu mult înainte de apariția lui Homo sapiens.
Este posibil ca acestea să fi sărit de la cimpanzei sau gorile la oameni, dar momentul exact în care au făcut acest lucru rămâne, deocamdată, la nivelul speculațiilor.
Deși oamenii de știință nu au descoperit virusuri ARN din timpuri străvechi, cercetătorii au găsit un coronavirus din secolul al XVI-lea în pulpa dentară de pe schelete umane din Franța.
ARN-ul era diferit de coronavirusurile cunoscute din zilele noastre, ceea ce sugerează că acești agenți patogeni istorici fie au dispărut, fie au evoluat fără a fi recunoscuți.
Citește și: De ce simptomele de răceală și gripă sunt mai grave noaptea. Explicațiile experților
Cu toate acestea, este posibil ca acest coronavirus să continue să circule la oameni, dar să nu fi fost secvențiat în timpurile moderne.
„Mulți dintre virușii responsabili de răceala comună au fost slab secvențiați în prezent, inclusiv coronavirusurile de răceală care circulă în mod regulat”, a mai explicat van Dorp.
Având puține rămășițe de virusuri antice, Balloux și colegii săi se concentrează acum asupra agenților patogeni din trecutul recent.
Ei studiază rămășițele umane conservate chimic, colectate în ultimele două secole și depozitate în unități medicale.
„Probabil că în viitor vom avea o imagine sumară decentă a virușilor care au fost cu noi în urmă cu mai puțin de 200 de ani”, a concluzionat Balloux.
Acest lucru ar putea face mai ușor pentru oamenii de știință să urmărească istoria acestor virusuri în trecutul îndepărtat.
