„Ele apelează la traseele obişnuite de propagare a semnalului antigenic, adică de a depista «străinul» pentru a genera un răspuns de apărare. Este însă o diferenţă de construct, fiindcă Oxford apelează la un vector viral, un adenovirus de cimpanzeu, care este atenuat, ce înglobează în el proteinele de tip spyke, şi odată cu inocularea le propagă în interiorul celulelor intramusculare“, a precizat dr. Eugen Carasevici.
Acesta a atins şi prima controversă publică legată de eficienţa vaccinului realizat de AstraZeneca şi Oxford. La publicarea primelor rezultate ale studiilor clinice finale realizate pentru a teste eficienţa vaccinului, s-a descoperit că acesta are o eficienţă de 90% doar atunci când prima doză a fost administrată la jumătate din cantitatea cu care se pornise în reţetă. Cercetătorul ieşean spune că această chestiune nu este uşor de prevăzut, şi se încadrează în marja numită în imunologie - zonă de toleranţă joasă sau zonă de toleranţă înaltă.
„Deci, prin doza respectivă se atinge o toleranţă - dacă dai foarte mult vaccin, organismul nu răspunde, la fel şi dacă îi dai prea puţin. Acum, nu ştim exact cât ne va ţine această protecţie ca să o comparăm cu cea de la Pfizer, spre exemplu, fiindcă studiile clinice pe cele două vaccinuri nu pot fi cu uşurinţă comparate, au diverse componente care creează dificultăţi“, a punctat profesorul.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
