Thomas Bossert, care a coordonat răspunsul SUA față de pandemiile globale, a avertizat că spitalele ar putea fi curând copleșite și că trebuie să se ia măsuri drastice de limitare a interacțiunii sociale, acesta fiind singura soluție eficientă pentru a stopa transmiterea virusului.
De asemenea, The Lancet, printre cele mai vechi, cele mai prestigioase și mai cunoscute reviste medicale din lume, pune accentul pe ceea ce s-a întâmplat în China, arătând că intrarea în carantină, distanțarea socială și izolarea populației infectate pot limita epidemia.
Măsurile luate în China au avut un răspuns bun la Covid 19 și este încurajator pentru multe țări în care boala începe să se răspândească. Cu toate acestea, nu este clar dacă alte țări pot implementa măsurile stricte adoptate de Beijing.
Singapore și Hong Kong, ambele care au avut epidemii severe de sindrom respirator acut (SARS) în 2002-2003, oferă de asemenea multe lecții altor țări. În ambele locuri, COVID-19 a fost bine gestionat până în prezent, în ciuda cazurilor timpurii, prin acțiuni guvernamentale luate la timp și prin măsuri de distanțare socială la care a recurs însăși societatea, fără să fie nevoie să i se impună.
Una dintre necunoscutele care fac din COVID 19 o boală greu de limitat este dacă infecțiozitatea începe înainte de debutul simptomelor.
Perioada de incubație este de aproximativ 5-6 zile. Pentru referință, gripa A are o infecțioză presimptomatică de aproximativ 1-2 zile, în timp ce SARS a avut o infecțiozitate presimptomatică mică sau deloc. Au existat puține studii clinice care să măsoare viraemia COVID-19 și modul în care se schimbă în timp la indivizi.
Într-un studiu efectuat pe 17 pacienți cu COVID-19, viremia (prezența unui virus în sânge) maximă pare a fi la sfârșitul perioadei de incubație, indicând posibilitatea ca aceasta să fie suficient de mare pentru a declanșa transmiterea cu 1-2 zile înainte de debutul simptomelor.
De aceea este necesar să se stabilească „harta contactelor” persoanelor cu risc de a fi infectate, ca o măsură eficientă în prevenirea altor contagiuni.
Pentru a preveni eficient, trebuie analizat ceea ce s-a întâmplat deja în China, în țările cu experiență SARS și ce se întâmplă în Italia, cel mai mare focar european.
Conform cercetările ulterioare efectuate în Wuhan, China, au existat cazuri spitalizate ca pneumonii „neobișnuite”, atribuite în prezent infectării cu noul coronavirus, din 8 decembrie 2019.
La 31 decembrie 2019, autoritățile au anunțat existența acestui nou virus, care a fost identificat la 7 ianuarie 2020, iar începând cu 12 ianuarie, China a transmis unor centre epidemiologice din mai multe țări structura virusului. Kiturile pentru testare au apărut începând cu13 ianuarie.
La 20 ianuarie, orașul Wuhan a fost închis. Până la 24 ianuarie, alte 15 orașe au intrat în carantină. Restul regiunilor din China au fost bine coordonate de guvernul central, astfel că au luat măsuri imediate și drastice.
Pe ascuns
Ideea este că virusul se răspândește nedetectat săptămâni întregi, până la apariția primului caz ce intră în atenția medicilor, iar acesta este de regulă unul grav. În momentul de față, se știe, doar cu aproximație, rata răspândirii, rata spitalizării, rata mortalității și se ia în calcul și variabila pacienților necunoscuți.
Conform acestui model matematic, pentru SUA, la un deces de COVID 19 există 800 de cazuri reale de infectare. Iar SUA are raportate 30 de decese, conform NBC News, iar acestea pot proveni dintr-un singur focar, fără să se vorbească de o răspândire largă.
Potrivit unui alt scenariu matematic, cu datele știute până în acest moment, publicat de American Hospital Association, aproximativ 20% din cazuri necesită spitalizare, 5% din cazuri necesită Unitatea de Terapie Intensivă, iar aproximativ 1% necesită ajutor foarte intens, cu elemente precum ventilatoare mecanice sau pentru menținerea artificială a vieții.
Fără măsuri drastice de izolare a populației, la o rată de infectare de 30-40%, SUA va avea 96 de milioane de cazuri, dintre care 5% (aproape cinci milioane) vor avea nevoie de spitalizare.
Cazurile ce vor necesita terapie intensivă se vor ridica la două milioane, iar cele ce vor necesita menținerea în viață cu instrumentar medical specializat în jur de 20.000.
Problema este că aparatura pentru terapie intensivă nu pot fi produse sau cumpărate cu ușurință. Cu câțiva ani în urmă, SUA nu avea un număr suficient de instrumente pentru menținerea vieții la bolnavii aflați în comă.
Deci, dacă se ivesc brusc 100.000 de persoane infectate, multe vor trebui testate, aproximativ 20.000 vor avea nevoie de spitalizare, 5.000 vor avea nevoie de terapie intensivă și 1.000 vor avea nevoie de Extracorporeal membrane oxygenation (ECMO), care nu există în număr suficient astăzi. Și asta este doar la 100.000 de cazuri.
Probleme sunt și cu măștile. O țară precum SUA are doar 1% din măștile de care are nevoie pentru a acoperi nevoile lucrătorilor săi din asistență medicală într-o astfel de criză. Dacă apar multe cazuri deodată, vor exista măști doar 2 săptămâni.
Țări precum Japonia, Coreea de Sud, Hong Kong sau Singapore, precum și alte regiuni din China, în afara provinciei Hubei, au fost pregătite, pentru că au trecut prin epidemia de SARS și au știut ce măsuri să ia pentru a limita răspândirea, pentru că, deși cu spitale mai dotate pentru a face față unor astfel de epidemii, la un număr mare de cazuri, tot ar fi intrat în colaps.
Dar restul țărilor, chiar și cele occidentale, cu sisteme de sănătate mai performante, merg mai degrabă în direcția inițială a provinciei Hubei și a Italiei.
Fără să știe cu ce au de-a face de la început, nu au reușit să stopeze răspândirea în timp util. Acum, acestea aplică un scenariu diferit: limitarea efectului.
Dacă se reduc infecțiile pe cât posibil, sistemul de asistență medicală va putea soluționa mult mai bine cazurile, reducând rata mortalității. Scopul este să se țină sub control contagiunea până la găsirea unui vaccin, ce poate elimina acest risc în totalitate.
Din nou, deosebit de important, este să se ia măsuri drastice de limitare a infectării, pentru a nu se ajunge la suprasolicitarea sistemelor de asistență medicală.
Ceea ce s-a întâmplat în Hubei este extrem de asemănător cu ceea ce se întâmplă acum în Italia. S-a scris că în Hubei au fost construite două spitale în zece zile, dar chiar și așa, sistemul de asistență medicală a fost complet copleșit.
Pacienții au inundat spitalele, fiind plasați și pe holuri, în săli de așteptare. Lucrătorii din asistența medicală petrec ore întregi într-un singur costum de protecție, pentru că nu sunt suficiente. Drept urmare, acestea nu pot părăsi zonele infectate timp de ore. Cu timpul, aceștia se suprasolicită, se deshidratează și se epuizează.
Schimburi de tură nu au loc ca în zilele normale, pentru că nu există suficient personal calificat. Au fost chemați pensionarii pentru a acoperi nevoile, deși vârsta acestora reprezintă un risc mai mare în fața COVID 19.
Voluntari care nu au idee despre asistență medicală sunt instruiți peste noapte pentru a îndeplini roluri critice.
Toată lumea trebuie să răspundă la apel, zi-noapte. Până se îmbolnăvesc. Ceea ce se întâmplă foarte des, deoarece sunt expuși constant la virus, fără suficient echipament de protecție. Când se întâmplă acest lucru, trebuie să intre în carantină timp de 14 zile, timp în care nu mai pot lucra. Cel mai bun scenariu, se pierd două săptămâni de ajutor calificat. Cel mai rău caz, crește rata mortalității, și la pacienți, și la personalul medical.
Cel mai rău este în terapie intensivă, când pacienții trebuie puși la ventilatoare mecanice sau Extracorporeal membrane oxygenation (ECMO). Acestea sunt de fapt imposibil de folosit de la unul la altul, așa că personalul medical trebuie să stabilească ce pacient îl va folosi. Asta înseamnă, cu adevărat, să se decidă cine trăiește și cine moare.
Un medic italian din Lombardia, regiune a Italiei intrată în carantină în primul „val”, a declarat că trebuie să aleagă pe cine să intubeze, „în funcție de vârstă și starea de sănătate, ca în situațiile de război.”
„A spune că nu mori de coronavirus este o minciună care mă umple de amărăciune”, a declarat dr. Christian Salaroli, într-un interviu acordat cotidianului italian Il Corriere della Sera.
Taiwanul, un exemplu de succes
Unele țări au fost exemplare în stoparea transmisiei coronavirusului. Cel mai bun exemplu este Taiwanul, care este extrem de conectat cu China și încă are în prezent mai puțin de 50 de cazuri.
Taiwanul se află la 81 km de coasta Chinei continentale și era de așteptat să aibă cel de-al doilea număr cel mai mare de cazuri de boală COVID-19, din cauza apropierii și a numărului de zboruri înspre și dinspre China.
Țara are 23 de milioane de cetățeni, sute de mii lucrând în China. În 2019, 2,71 milioane de vizitatori din continent au călătorit în Taiwan. Dar Taiwanul este în alertă constantă și este gata să acționeze asupra epidemiilor provenite din China încă de la epidemia de SARS din 2003.
COVID-19 a apărut chiar înainte de Anul Nou Lunar, timp în care milioane de chinezi și taiwanezi erau așteptați să călătorească pentru sărbători.
Taiwanul s-a mobilizat rapid și a instituit acțiuni specifice pentru identificarea cazurilor, reținerea și alocarea resurselor pentru a proteja sănătatea publică.
A integrat baza de date naționale privind asigurările de sănătate cu baza de date vamale și pentru imigrație, pentru a avea în timp util informații despre mișcarea cetățenilor cu risc de a fi infectați. A generat alerte în timp real bazate pe istoricul călătoriilor și pe simptome clinice.
De asemenea, a folosit tehnologie nouă, incluzând scanarea codurilor QR și raportarea online a istoriei călătoriilor și a simptomelor pentru a clasifica riscurile infecțioase ale călătorilor în funcție de originea zborului și istoricul călătoriilor pe perioade de 14 zile.
Persoanelor cu risc scăzut (fără deplasare în zonele de alertă de nivelul 3) li s-a trimis un mesaj la frontieră cu declarație de sănătate prin SMS către telefoanele lor, pentru liberă trecere. Cei cu risc mai mare (călătorii recente în zonele de alertă de nivel 3) au fost carantinați acasă și urmăriți prin intermediul telefonului mobil pentru a se asigura că au rămas acasă în perioada de incubație.
De la Wuhan la pandemie
La 31 decembrie 2019, când Organizația Mondială a Sănătății a fost înștiințată de o pneumonie de cauză necunoscută la Wuhan, China, autoritățile taiwaneze au început să urce la bordul avioanelor și să evalueze pasagerii pe zboruri directe de la Wuhan dacă au simptome de febră și pneumonie, înainte de debarcarea pasagerilor.
Încă de la 5 ianuarie 2020, notificarea a fost extinsă la punctele de vamă, pentru a depista orice persoană care a călătorit la Wuhan în ultimele 14 zile și a avut febră sau simptome de infecție a tractului respirator superior.
Cazurile suspecte au fost testate pentru 26 de virusuri, inclusiv SARS și MERS. Pasagerii care prezentau simptome de febră și tuse au fost carantinați acasă și evaluați periodic dacă este necesară asistența medicală la un spital.
La 20 ianuarie, în timp ce au fost raportate cazuri sporadice în China, Taiwanul a activat centrele pentru controlul bolilor infecțioase, pentru detectarea cazurilor de pneumonii de cauze necunoscute. La nivel de conducere, aceste centre au lucrat în coordonare cu ministerele transporturilor, economiei, muncii și educației și cu Administrația pentru Protecția Mediului, într-un efort cuprinzător pentru combaterea crizei emergente de sănătate publică.
Nimeni nu poate intra sau ieși din zonele de carantină
Ministerul Sănătății din Taiwan a recomandat educația masivă a cetățenilor și combaterea dezinformării, pentru a se putea acționa eficient și fără panică.
Distanțarea socială este recomandată ca singura modalitate de a reduce cu adevărat riscul contaminării. Menținerea oamenilor acasă cât mai mult posibil, cât mai mult timp până când virusul va fi stopat, a fost și singura soluție de conținere a pandemiei de „gripă spaniolă” din 1918. Din păcate, s-a acționat foarte târziu.
Acum, recomandă toate jurnalele medicale de elită, trebuie să se ia toate măsurile de blocare a răspândirii virusului. Acestea sunt următoarele:
Nimeni nu poate intra sau ieși din zonele de carantină, cu excepția cazului în care există motive familiare sau de muncă dovedite.
Trebuie evitată deplasarea intrazonală, cu excepția cazului în care sunt justificate din motive personale sau de muncă urgente și nu pot fi amânate.
Persoanele cu simptome (infecție respiratorie și febră) trebuie să rămână acasă, în legătură cu medicii de familie, care decid dacă trebuie internare.
Timpul standard pentru concediul medical este suspendat.
Închiderea tuturor unităților de învățământ (școli, universități ), săli de sport, muzee, stațiuni de schi, centre culturale și sociale, piscine și teatre; evenimentele și competițiile sportive, publice sau private, trebuie amânate.
Restaurantele au orar limitat, între 6:00 și 18:00, cu asigurarea distanței între clienți, apreciată de autorități.
Toate pub-urile și cluburile trebuie să se închidă.
Toți cei care prestează activități comerciale trebuie să asigure și să păstreze o distanță între ei și clienți, precum și între clienți. Cei care nu pot face asta trebuie să închidă.
Lăcașurile de cult pot rămâne deschise atât timp cât pot garanta această distanță.
Vizitele la spital de către familie și prieteni sunt limitate pentru cazuri grave, de altă natură decât COVID 19, în rest suspendate.
Munca de acasă trebuie încurajată, acolo unde se poate.
