Evoluția științifică a ajuns pe culmile gloriei și astăzi discutăm numai pe dovezi medicale și ne dorim o medicină personalizată în care tratamentul farmacologic să nu mai fie dedicat unei maladii, ci bolnavului în mod particular.
Un bolnav este unic și aparte și va răspunde în propriul sau mod la tratament. Sintagma binecunoscută „tratăm bolnavi și nu boli” este cât se poate de reală.
Medicina personalizată este cu siguranță viitorul medicinii. Cu toate aceste deziderate cunoscute, din păcate, încă discutăm despre automedicație, despre faptul că oamenii își administrează după propriile principii medicamente. Care să fie cauzele unei astfel de practici?
Ca definiție, automedicația reprezintă aceea practică în care pacientul își auto administrează din proprie inițiativă, fără a consulta medicul, medicamente alopate, suplimente alimentare sau plante.
O sursă importantă de informare o reprezintă accesul la informație medicală online sau din reviste.
Apariția unei informații medicale în spațiul public poate crea falsa impresie a unei autenticități, iar pacienții cad de multe ori în capcana de a considera această informație corectă și reală.
Din punct de vedere psihologic, pacienții tind să creadă orice informație atunci când aceasta este postată public sau vehiculată de un ziar sau de o revistă.
În realitate, acest tip de gândire poate determina un raționament total greșit. Premisa de la care trebuie să plecăm este că nu toate informațiile medicale ajunse în spațiul public sunt generate de specialiști, iar multe dintre ele sunt false.
O altă sursă care poate favoriza auto medicația este reprezentată de familie, prieteni sau rude care fac analogii menite să realizeze conexiuni între propria problemă medicală și problemele de sănătate ale celorlalți.
În acest context, pacientul tinde să creadă informația medicală furnizată de prieteni sau rude, considerând că exemplul personal este mai mult decât suficient pentru a fi veridic.
Și în acest caz premisa de la care se pornește este cât se poate de falsă. Boala și tratamentul personal nu pot fi generalizate și altora.
Concluzia medicală personală este rezultatul gândirii medicale a unui medic și ea nu poate fi distribuită că fiind valabilă decât în cazul în care evaluarea noului pacient este supusă unui gândiri medicale științifice.
O altă posibilă explicație este cu siguranță reprezentată de eliberarea unor medicamente fără prescripție medicală.
Faptul că un medicament nu necesită prescripție medicală nu înseamnă că el este lipsit de reacții adverse, contraindicații sau interacțiuni medicamentoase.
Dimpotrivă, unele dintre cele mai „banale” medicamente pot crea probleme serioase atunci când sunt administrate fără supraveghere medicală.
Un exemplu simplu este aspirina. Administrarea de aspirină la cei cu patologie gastrică poate determina complicații hemoragice la acest nivel sau chiar ulcer perforat.
De asemenea asocierea aspirinei cu medicamente anticoagulante crește riscul de sângerare.
Un analgezic și antitermic utilizat la scară largă este paracetamolul. Administrarea acestui medicament la pacienții cu boli hepatice cronice, cum ar fi: hepatită cronică, ciroză hepatică poate determina o agravare semnificativă a bolii hepatice.
Unele medicamente pot avea aceeași compoziție, însă denumiri comerciale diferite. Dacă pacientul nu citește cu atenție prospectul și în special substanța activă, poate să apară supradozarea prin administrarea concomitentă a unor preparate care conțin același principiu activ.
Nu de puține ori am internat pacienții în secția de Toxicologie cu hepatită acută toxică după ce și-au administrat mai multe preparate cu denumirii comerciale diferite, însă cu același conținut.
O altă capcană este reprezentată de suplimentele alimentare. Aceste preparate naturale se eliberează fără prescripție medicală, atât în farmacii, cât și în magazine de profil.
Pacientul poate greși atunci când consideră că aceste suplimente sunt naturale și nu au efecte toxice, reacții adverse sau interacțiuni cu alte medicamente.
Această concluzie este falsă. Într-adevăr suplimentele alimentare sunt naturale, dar aceste extracte sunt farmacologic active.
Ele determină efecte în organism, de aceea le și cumpărăm. Dacă ar fi inerte farmacologic, atunci nu ar avea niciun efect benefic.
Asocierea unor suplimente alimentare poate să modifice spre exemplu absorbția și metabolizarea unor medicamente.
Unele plante administrate în exces sau pe o perioadă lungă de timp pot deveni toxice pentru organism. Un alt mit fals este acela că suplimentele alimentare sunt un panaceu și sunt capabile să trateze orice boală. Nici pe departe.
Fiecare extract are indicații clare și precise. De multe ori, pacienții consideră că administrarea unor suplimente naturale poate înlocui un stil de viață sănătos sau că orice exces poate fi compensat de administrarea unei capsule minune.
Un alt exemplu clasic de administrare greșită a medicației este reprezentat de utilizarea antibioticelor în exces. Suntem tentați să luăm antibiotice pentru a trata diferite viroze, fără să știm faptul că antibioticele tratează numai infecțiile determinate de bacterii și nu de alte microorganisme.
În realitate, o mare parte din bolile respiratorii sunt determinate de viruși. Administrarea de antibiotice a creat apariția rezistenței bacteriene și riscul ca în viitor să nu mai avem arsenal antibiotic pentru tratamentul infecțiilor bacteriene.
Orice substanță pe care o introducem în organism determină un efect și are anumite proprietăți farmacologice, tocmai de aceea este necesară administrarea sub supravegherea unui medic care să ia în calcul: indicațiile pentru care se administrează, contraindicațiile pacientului, evaluarea interacțiunilor medicamentoase, evaluarea unor posibile reacții adverse, dar și a eficienței tratamentului.
→ Dr. Radu Țincu este medic primar ATI și șef lucrări la UMF „Carol Davila“
