Pandemia de Covid-19 a scindat și polarizat societatea românească. Pornind de la teoria unei conspirații mondiale și continuând cu fake-news-urile, populația a devenit din ce în ce mai neîncrezătoare în existența acestei pandemii, mai dezorientată în privința comportamentului social. Comparativ cu alte țări, România are neșansa ca această criză sanitară să se suprapună pe un an electoral cu mize uriașe. Chiar dacă o criză medicală cauzată de un virus nu ar trebui să fie politizată, atracția oamenilor politici pentru un asemenea “borcan cu miere” este uriașă.
În lipsa unor subiecte politice serioase de dispută electorală, pandemia de Covid-19 reprezintă cea mai facilă posibilitate de a aduna capital electoral. Însă o astfel de dispută politică, dincolo de capitalul electoral sperat, va genera și efecte secundare negative. Scena politică divizată în raport cu pandemia, dar mai ales cu măsurile ce trebuiesc impuse, conflictele instituționale create în ultima perioadă sunt răspunzătoare de modul în care pandemia a evoluat în ultimele săptămâni.
Din păcate am abandonat discuțiile științifice bazate pe dovezi medicale, pentru a aduce în prim plan pandemia din punct de vedere conceptual. Măsurile sanitare și epidemiologice au fost înlocuite cu discuții conceptuale și filozifice. Chiar în momentul de maximă intensitate a numărului de cazuri, au fost discutate aspecte de finețe constituțională și juridică. Am căutat explicații psihologice despre purtatul măștii de protecție, unii dintre noi dând o mai mare importantă unui substrat ascuns al acestui echipament de protecție. Au fost eliberate în spațiul public o serie de aberații despre faptul că masca de protecție este asemenea unei botnite, menite să reducă libertatea de exprimare. Încă mai sunt persoane care consideră că masca nu aduce niciun beneficiu medical.
Masca de protecție nu a fost inventată cu ocazia pandemiei de coronavirus din 2020. Este un echipament medical folosit de decenii, exact pentru a asigura protecție microbiologică. Sunt contestatari ai purtării măștii care susțîn faptul că acest dispozitiv scade nivelul de oxigen al persoanei care o poartă, iar acest lucru are efecte negative “catastrofale”. Este foarte interesantă o astfel de abordare, având în vedere că toți medicii poartă masca de protecție în timpul actului chirurgical.
Mă întreb cum de ne putem lasă pe mâna unor doctori cu masca, care ne operează lipsiți de oxigen și clătinându-se în sala de operație din cauza hipoxiei.
O altă discuție interminabilă a fost determinată de legea izolării și carantinarii pacienților infectați cu noul coronavirus. Unii oamenii politici contestatari au justificat întârzierea adoptării acestei legi prin faptul că se opun apariției unei “miliții sanitare”. Alții au explicat că nu doctorii conduc țara. Din păcate sunt câteva aspecte ce țin de pandemie ce nu vor putea fi schimbate.
Pandemia va evolua indiferent de discuțiile politice. Măsurile adoptate trebuie să țînă pasul cu pandemia. O măsură bună, dar adoptată tardiv nu va mai avea niciun efect.
Pandemia de coronavirus reprezintă o criză sanitară globală și nu o criză politică globală. Sunt îngrijorat de implicarea oamenilor politici fără pregătire medicală în gestionarea unui fenomen medical. Dacă unele măsuri medicale sunt invalidate de politicieni, atunci nu mai este decât un pas până vom regăsi oamenii politici în secțiile de terapie intesiva setând aparatele de ventilație mecanică.
Controlul evoluției acestei pandemii trebuie să fie unul simplu. Experții în sănătate, alături de profesioniști în domeniul sănătății publice trebuie să evalueze din punct de vedere medical, bazat de dovezi științifice, pandemia de Covid-19, elaborând ulterior anumite măsuri medicale. Aceste concluzii vor fi înmânate oamenilor politici care vor trebui să găsească formulă legislativă, constituțională optimă de punere în practică a acestor măsuri. Lumea medicală nu dorește o imixtiune în actul legislativ, înțelegând pe deplin principiul separării puterilor în stat, însă nu poate fi de acord cu imixtiunea politică în elaborarea unor măsuri sanitare de specialitate. O astfel de acțiune, de fapt, golește fondul măsurile sanitare.
În opinia mea, elaborarea unei legislații cu privire la carantină și izolare ar fi trebuit, în acest moment, să se concentreze pe actuala pandemie de coronavirus. Dorința de a elabora un act normativ general care să acopere și alte situații similare a determinat o întârziere nejustificată în adoptare. Nu în plină pandemie era necesară elaborarea unui legislații de o asemenea amploare. Era timp suficient după trecerea acestui val de îmbolnăîviri să se găsească o formulă legislativă în condiții de acalmie. Nu era nici măcar urgent acest lucru, știind că pandemiile apar la distanță de aproximativ un secol.
În plus actualul act normativ transferă responsabilitatea izolării și carantinării pacienților pe umerii medicilor. Autoritățile nu au reușit să găsească o soluție pentru pacienții asimptomatici care doresc externarea la cerere. Acești pacienți nu trebuie ținuți cu forța în spital, neavând nicio manifestare de boală, însă ei trebuie ținuți în izolare la domiciliu. Nu există niciun instrument clar definit pentru controlul respectării izolării de domiciliu. Transferul responsabiltatii către Direcțiile de Sănătate Publică va face imposibil de realizat acest deziderat, cunoscând faptul că Direcțiile de Sănătate Publică sunt subdimensionate cu personal, iar pandemia de Covid-19 a generat un număr imens de pacienți pozitivi ce necesită monitorizare.
După 48 de ore de la internarea în spital, un pacient asimptomatic poate solicita externarea la cerere. Modalitatea adoptată în actul normativ este una extrem de greu de aplicat. Decizia medicului care trebuie confirmată apoi de DSP reprezintă o birocratizare excesivă care va face imposibil controlul acestei pandemii. Într-o situație de criză sanitară nu aveam nevoie de o legislație greoaie și de o creștere a birocrației medicale. Pentru a răspunde prompt în fața pandemiei, care reprezintă un fenomen dinamic și pe alocuri imprevizibil este nevoie de o legislație simplă, clară și foarte versatilă.
Din păcate pierderea controlului pandemiei se traduce prin creșterea numărului de cazuri zilnice, de o accelerare a numărului de pacienți din terapie intensivă, de o creștere a numărului de decese. Exact în momentul în care politizam cât mai mult pandemia, țările europene introduceau restricții după restricții pentru cetățenii români care doresc să călătorească.
Exact când tergiversam adoptarea legii carantinei și izolării, România era inclusă pe lista țărilor cu risc epidemiologic crescut. Exact în momentul discuțiilor despre dreptul pacientului de a refuza testarea în România, mai multe țări din spațiul comunitar obligau cetățenii români să prezinte teste RT PCR pentru Sars-Cov-2 la punctele de trecere a frontierei. Continuând în acest mod cel mai probabil vom vedea din ce în ce mai des amplasate unități de terapie intensivă mobilă în fața spitatelor pentru pacienții gravi infectați cu Sars-Cov-2.
