Picăturile respiratorii mari - care acționează ca niște proiectile înainte de a fi trase spre sol de gravitație - sunt considerate a fi principalul motor al transmisiei SARS-CoV-2.
Picăturile mai mici și mai fine, care formează aerosoli, pot rămâne suspendate în aer pentru perioade mai lungi de timp și reprezintă un risc, mai ales în interior, în zone slab ventilate, fără curenți de aer, în special dacă sunt aglomerate de oameni care nu poartă o mască, sau o poartă prost, sub nas.
„Expirăm continuu o gamă întreagă de picături, de la micro-scară la scară milimetrică. Unele picături cad mai repede decât altele în funcție de temperatură, umiditate și în special de viteza curentului de aer", a declarat unul dintre autori, Ignazio Maria Viola, expert în dinamica fluidelor aplicate la Școala de Inginerie a Universității din Edinburgh.
Studiul s-a axat pe particule mai mari de 170 microni în diametru - de aproximativ două până la patru ori lățimea unui fir de păr uman.
Particulele de aerosoli, care tind să urmeze curenții de aer, sunt în general descrise ca fiind mai mici de 20 sau 30 microni.
„În studiul nostru, pentru cele mai mari picături pe care le măsurăm, vorbim despre o reducere de 99,9%”, subliniază Ignazio Maria Viola.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a actualizat recent liniile directoare pentru măști pentru a recomanda purtarea lor în interior, în prezența altor persoane, dacă ventilația este insuficientă.
Măștile sunt utilizate în principal pentru a reduce emisiile de picături încărcate de viruși de la cei care tusesc, strănută, cântă, vorbesc sau pur și simplu respiră, dar pot ajuta, de asemenea, la prevenirea inhalării picăturilor de către persoanele care le poartă.
