Statutul ei, deși dezbătut continuu timp de mai bine de trei decenii, a fost recunoscut în cadrul celui de-al 13-lea Congres Mondial al Federației Mondiale a Societăților de Neurochirurgie (WFNS) din Maroc, în 2005.
Sofia Ionescu–Ogrezeanu s-a născut la Fălticeni, un oraș mic situat în nord-estul României, în anul 1920,în timpul Primului Război Mondial. Deși dorința tatălui ei era ca ea să devină o tânără educată, care să știe să cânte, să vorbească fluent mai multe limbi și să aibă copii, ea a decis că își dorește mai mult de la viață, urmând exemplul altor medici din familia ei. Astfel, după ce a urmat Gimnaziul de Fete din Fălticeni, s-a transferat la București la Școala de Fete „Maria Brâncoveanu”, de unde putea aplica pentru a studia medicina în capitală. A urmat Facultatea de Medicină Umană din București între 1939 și 1945.
Citește și: De ce a venit Andrew Tate în România. Seria de acuzații pentru care era urmărit în Marea Britanie
Primii ei ani într-o clinică au fost în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ale cărui victime au umplut paturile fiecărui spital și au necesitat toate mâinile disponibile. Războiul a găsit-o îngrijind pacienți în spitalele orașului natal. Dorința ei de a se pregăti mai bine pentru neurologie, pe care a studiat-o în anul al V-lea de medicină, a făcut-o să aleagă să-și petreacă stagiul de vară în secția de neurochirurgie a „Spitalul Central de boli psihice, nervoase și endocrine” din București în 1943.
Citește și: A fost soția unui fotbalist celebru care s-a sinucis. Recăsătorită, al doilea soț a murit de cancer
Acest eveniment a marcat primul ei contact cu „echipa de neurochirurgie de aur”, condusă de profesorul Dimitrie Bagdasar, fondatorul Școlii Române de Neurochirurgie, alături de discipolii săi dr. Constantin Arseni și dr. Ionel Ionescu, care avea să devină ulterior soțul Sofiei.
Profesorul Dimitrie Bagdasar (1893–1946), a fost specialist în neurologie. Timp de câțiva ani se instruise în clinica profesorului Harvey Cushing din Boston, la Spitalul Peter Bent Brigham, între 1927 și 1929. Înființase recent neurochirurgie ca ramură independentă a medicinei în sud-estul Europei.
Într-un interviu filmat, Sofia Ionescu povestește despre acel moment decisiv care a venit să-i modeleze întregul viitor și viețile celor mulți pe care i-a salcat prin operație. Sub supravegherea profesorului D. Bagdasar, care nu a putut să opereze din cauza unei răni la unul dintre degete, ea a efectuat prima intervenție chirurgicală, salvând viața unui băiețel în coma de 8 ani, cu un hematom intracranian extradural. Profesorul Bagdasar tocmai descoperise un „diamant brut” și un mare chirurg.
Absolventă în 1945, s-a căsătorit cu Dr. Ionel Ionescu cam în aceeași perioadă. Viața ei de femeie căsătorită a avut o legătură puternică cu profesia, purtând semnele sacrificiului de sine și devotamentului, așa cum se poate observa rar. Tânărul cuplu a locuit timp de 7 ani în spital, asigurând supravegherea permanentă în camera de urgență. Nu a avut concediu de odihnă în 15 ani de serviciu și doar o lună de concediu de maternitate după ce s-a născut cea de-a doua fiică. Ea însăși declară că a operat cu o zi înainte de a naște primul ei copil.
„Copiii mei nu au avut mamă. Eu eram mereu obosită, munceam la policlinică cu plata de două ori pe săptămână, ca să-mi suplimentez veniturile. Pot să jur că n-am cerut niciodată bani. N-am condiţionat niciodată operaţiile. Noaptea mă trezeam la 2 şi până la patru îmi scriam lucrările ştiintifice”, a spus ea într-un interviu. În anul 1954 ea a devenit un specialist în neurochirurgie.
În cei 25 de ani ca șef al Departamentului de Tumori Cerebrale și cei 22 de ani care au urmat ca șefă al Secției de Patologie a Coloanei, dr. Sofia Ionescu și-a găsit timpul să predea, venind mereu cu soluții creative la provocările în curs. Un astfel de moment este reprezentat de o intervenție pentru eliberarea presiunii cauzate de un blocaj în sistemul ventricular.
După ce a citit despre un sistem de drenaj imaginat de un om de știință norvegian, ea a decis că trebuie să-și asume riscul și să efectueze o intervenție chirurgicală în premieră pentru a salva viața care stătea în mâinile ei. Ea a sculptat un șanț în os, fixând cateterul între emisferele cerebrale și teaca meningeală. Pacientul a trăit.
Între operații pe creier dimineața, operații la coloană după-amiaza, fiind soție și mamă a doi copii, dr. Sofia Ionescu și-a găsit timp pentru cercetare și publicare de articole medicale. „Lupta împotriva morții, lupta finală a pacienților mei a ajutat foarte mult la întărirea caracterului meu.” Imediat după 3 ani de la obținerea diplomei de medic primar, a început să scrie două-trei articole pe an, publicate atât în țară, cât și în străinătate. Chiar și după pensionare, a continuat să scrie articole în reviste medicale românești.
Sofia Ionescu, prima femeie neurochirurg din lume, s-a stins din viață la 88 de ani în primăvara lui 2008, la București, potrivit Science Direct.
