Când Nathan Turner s-a mutat din Pennsylvania în Utah, acum câţiva ani, şi-a imaginat că va face plimbări constante cu soţia sa şi cei doi fii sub un cer albastru şi limpede. Apoi a venit fumul. Calitatea aerului din Salt Lake City în ultimele câteva veri a fost îngrozitoare. În iulie, fiul său de doi ani a început să tuşească atât de rău încât Turner a crezut că este vorba despre tuse convulsivă. Acum intenţionează ca, până la sfârşitul anului, să îşi mute familia înapoi pe Coasta de Est. „Să îţi protejezi copiii de genul acesta de poluare este foarte important“, spune el.
Vestul Statelor Unite era cunoscut pentru peisajele sale majestuoase şi cerul albastru. În vara aceasta, incendiile de vegetaţie din Columbia Britanică şi California au acoperit nord-vestul Statelor Unite preţ de săptămâni întregi în fum, cauzând o calitate atmosferică extrem de proastă, chiar în state îndepărtate precum Nevada, Idaho, Wyoming şi Utah. Poluarea a depăşit cu mult nivelurile considerate sigure de Agenţia de Protecţie a Mediului a Statelor Unite.
Pentru câteva zile în luna august, statul Washington s-a confruntat cu cea mai proastă calitate a aerului din întreaga ţară. Aparatele de monitorizare amplasate pe Vârful Cheeka, în extremitatea nord-vestică a statului, au înregistrat 208 micrograme de funingine pe metru de aer; tot ce trece de 36 de micrograme este considerat periculos de către EPA (prescurtarea în limba engleză a Agenţiei de Protecţie a Mediului – n.r.). Cercetătorii în meteorologie au numit măsurătorile ca fiind „fără precedent“. În Salt Lake City, departe de epicentrul incendiilor din nord-vest, calitatea aerului s-a degradat pe parcursul verii, cu măsurători ajungând la 90 de micrograme la începutul lunii septembrie.
Toată această funingine îmbolnăveşte oamenii. Fumul provenit din incendiile de vegetaţie a fost considerat reponsabil de creşterea procentului cazurilor de astm, atacurilor de cord şi accidentelor vascular cerebrale, potrivit unui studiu publicat la începutul acestui an în Journal of the American Heart Association/ Revista Asociaţiei Cardiace Americane. În cazul persoanelor cu afecţiuni cardiace existente, riscul unui atac de cord creşte cu mai mult de 40% când aerul este saturat cu fum. Ellie Brownstein, pediatru din zona Salt Lake care suferă ea însăşi de astm, a început să îşi folosească inhalatorul o dată la câteva ore. În mod normal, spune ea, are nevoie de el doar când este bolnavă. Sfătuieşte pacienţii cu astm să folosească constant aparatele de aer condiţionat din locuinţe pentru a preveni simptomele.
Inhalarea fumului generat de incendiile de vegetaţie îi poate îmbolnăvi şi pe cei sănătoşi, cauzând tuse, dureri de gât, dureri în piept şi un ritm cardiac accelerat, potrivit Centrelor pentru Controlul şi Prevenirea Îmbolnăvirilor. Brownstein spune că a văzut „o gamă întreagă“ de copii cu aceste simptome în clinica ei pe parcursul verii – mulţi dintre ei fără niciun istoric de afecţiuni respiratorii. Camerele de primiri urgenţe de pe teritoriul statului Washington au raportat, începând cu sfârşitul lunii august, o creştere a procentului de probleme generate de inhalarea fumului, spune un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat pentru Sănătate. „A fost o vară teribilă“, spune Robert Paine, şeful secţiei de pneumologie de la Spitalul Universitar Utah din Salt Lake City. „Primesc numeroase cazuri de pacienţi care acuză probleme respiratorii când se acumulează fumul. Generează o mulţime de probleme simptomatice pentru pacienţii mei cu afecţiuni pulmonare“.
În vestul Statelor Unite, fumul generat de incendiile de vegetaţie este la momentul acesta cea mai mare sursă de poluare pe perioada verii, potrivit lui Dan Jaffe, profesor de chimie a mediului la Universitatea Bothell din Washington. Riscurile la adresa sănătăţii urgentează necesitatea rezolvării apelurilor la un mai bun management al pădurilor. Practicile actuale de prevenire a incendiilor, care se concentrează pe evitarea în sine a acestor evenimente, au permis dezvoltarea vegetaţiei din partea inferioară a pădurilor, umplând peisajul de combustibil pentru incendii de mari dimensiuni şi de durată, care generează mult mai mult fum decât în mod obişnuit. Dacă managerii pădurilor ar provoca regulat incendii mai mici, episodice, ar putea astfel preveni unele dintre conflagraţiile de mari dimensiuni.
„Aceste incendii trebuie să ardă, acesta este scopul lor“, spune Carol Ekarius, director executiv al Coaliţiei pentru Platoul Sudic Superior din Colorado. „Problema este că ard cu mult în afara limitei istorice de variabilitate. Dacă, în mod istoric, ardeau până în 10 kilometri pătraţi, acum e vorba de 400 de kilometri pătraţi“.
În zonele unde nu este fezabil să fie provocate incendii controlate de mici dimensiuni, ar putea fi necesar ca pădurea să fie subţiată cu ajutorul utilajelor. După săptămâni întregi în care a tuşit, Ekarius spune că acum este „o ecologistă care crede în drujbe“.
