Medicii au interogat pacienți din SUA și Marea Britanie ale căror inimi s-au oprit brusc în timp ce se aflau în spital, dar au fost resuscitați cu succes.
Rezultatele au arătat că au existat cinci teme cheie în ceea ce privește experiențele pacienților.
Printre acestea se numără "evaluarea vieții", cum ar fi revederea amintirilor și evaluarea modului în care i-au tratat pe ceilalți în timpul vieții lor.
Alții au simțit că "se îndreaptă spre o destinație" sau chiar au fost conștienți de faptul că se efectua resuscitarea cardio-respiratorie.
Dr. Sam Parnia, autorul studiului și expert în terapie intensivă de la centrul medical NYU Langone Health din New York, a declarat că pacienții pot, de asemenea, să fie conștienți de activitățile de la terapie intensivă după resuscitare și să audă medicii care îi tratează.
Citește și
Metoda controversată prin care nordicii imunizează copiii în frig. „Nu există vreme rea”
De ce unii oameni slăbesc mai ușor decât alții. Cât de important este factorul genetic
Medicul britanic, care a petrecut două decenii investigând ce se întâmplă atunci când inima se oprește, a declarat că cei aduși înapoi din pragul morții au raportat, timp de decenii, o conștiință sporită.
Dar el a spus că noile descoperiri arată că acest lucru se întâmplă chiar și atunci când pacienții nu erau conștienți și "în moarte".
Studiul doctorului Parnia a examinat experiențele a 53 de bărbați și femei care au primit resuscitare cardio-respiratorie după ce au intrat în stop cardiac și și-au revenit.
În timp ce pacienții erau resuscitați, li s-au atașat dispozitive de monitorizare a creierului pentru a vedea dacă existau semnale că creierul lor primea informații.
De asemenea, dispozitivele au proiectat imagini pe un ecran în fața pacientului în timp ce acesta primea tratamentul și au redat clipuri audio ale unor cuvinte citite la fiecare cinci minute - cum ar fi măr, pară și banană.
El a spus că, în timp ce unii pacienți și-au amintit lucruri specifice, dr. Parnia a spus că unele "amintiri" au fost probabil evenimente medicale interpretate greșit.
Un exemplu în acest sens a fost un pacient care credea că "arde în iad". Dr. Parnia a spus că aceasta a fost probabil o reacție la senzația de arsură provocată de o perfuzie de potasiu.
Doi dintre cei 28 de participanți care au fost în cele din urmă intervievați și-au amintit că au auzit personalul medical lucrând în timpul resuscitării.
Un pacient și-a amintit că a văzut personalul medical lucrând și că a putut simți cum i se freacă pieptul.
Trei dintre pacienți au relatat experiențe de tip vis, dintre care una a implicat un pescar care cânta.
Unii participanți și-au amintit că au simțit cum are loc resuscitarea pe corpurile lor, în timp ce alții și-au amintit că și-au evaluat viața și s-au gândit la impactul pe care l-au avut asupra altora.
Șase dintre cei 28 de pacienți intervievați și-au amintit experiența morții, o persoană auzind-o pe bunica lor decedată spunându-i să se întoarcă în corpul ei.
Unele persoane au simțit că se îndreaptă spre o destinație pe care o percep ca fiind „acasă”.
„Am caracterizat mărturiile oamenilor și am reușit să identificăm că există o experiență unică a morții care este diferită de alte experiențe pe care oamenii le pot avea în spital sau în altă parte. Și că acestea nu sunt halucinații, nu sunt iluzii, ci sunt experiențe reale care apar atunci când mori”, a declarat dr. Parnia.
Doar 53 dintre cei 567 de pacienți, mai puțin de 10% dintre cei studiați, au trăit până au fost externați din spital.
Dintre aceștia, 25 nu au putut fi intervievați din cauza stării de sănătate precare.
Iar restul de 28 au fost întrebați despre experiențele lor la două până la patru săptămâni după ce au suferit un stop cardiac.
Participanților care au trecut un scor la testul mintal abreviat, pentru a determina modul în care le funcționa creierul, li s-au pus apoi întrebări deschise despre experiențele lor în timp ce primeau resuscitare cardio-respiratorie.
