Medicii italieni au fost primii care au fost puși în situația dramatică de a alege care pacienți infectați cu coronavirus și ajunși în stare gravă vor avea acces la terapia intensivă posibil salvatoare și care nu.
În februarie anul acesta, sistemul de sănătate din Italia a fost copleșit de numărul mare de infectări cu Sars-COV 2, mai ales în rândul bătrânilor care sufereau și de alte boli și a căror rezistență era scăzută.
Situația din spitalele italiene a speriat lumea, care a intrat în lockdown, tocmai pentru a limita răspândirea virusului și pentru a da timp sistemelor de sănătate să se pregătească pentru lupta cu COVID-19.
Până acum, România a evitat să ajungă în situația dramatică în care să nu mai existe locuri la terapie intensivă pentru pacienții în stare gravă. Dar nu mai e mult până acolo: avem 1.250 de paturi ATI pentru bolnavii de COVID, iar marți erau deja ocupate 974.
Ce se va întâmpla când vom ajunge la maximum?
„Este un scenariu greu, de coșmar. Nu trebuie să avem 10.000 de cazuri pe zi pentru a avea probleme. E suficient și 6.000 de cazuri pe zi ca până la sfârșitul lunii noiembrie, sistemul sanitar să fie în dificultate și să ajungem la capacitatea maximă.
Sunt mai multe discuții legate de cum vor fi aleși pacienții grav. Sunt mai multe scenarii”, a explicat dr. Radu Țincu, medic de terapie intensivă, în cadrul emisiunii Newsweek LIVE.
Primul scenariu este după principiul „primul venit, primul servit”.
„Primul care va ajunge în spital și va găsi loc liber va fi și tratat. Acesta e scenariul simplu. Regula primului venit e aplicată.
Dar dacă va trebui să alegem între doi care vin simultan și există un singur pat, ce facem? Fiecare țară are câte un model pentru acest triaj”, a arătat medicul de terapie intensivă de la Spitalul de Urgență Floreasca din București.
O soluție vizează realizarea unei analize a factorilor de predicție a mortalității, adică însumarea unor scoruri de severitate.
„Putem anticipa, calculând anumiți parametri ai pacientului, cu anumite disfuncții ale unor organe, ce ar urma să se întâmple. Aceste scoruri de gravitate cumultate reușesc să ofere un factor de predictibilitate a mortalității.
Un pacient cu mortalitate de 80% este un pacient care probabil nu va supraviețui în terapie intensivă, pentru că nu mai are resursă biologică să poată trece de această stare acută.
Atunci, se pot tria”, a precizat Radu Țincu.
Mai există modelul elvețian, mult mai dur, care ține cont de vârstă și de anumite patologii cronice.
„Pacienții peste o anumită vârstă, cu patologii cronice, nu mai pot fi internați în secțiile de terapie intensivă dacă nu există locuri. E un scenariu dur, nu îl susțin.
Dar cred că este important să menționăm că peste această criză sanitară, peste această presiune uriașă pe sistemul de sănătate, cu un personal epuizat, mai survine o apăsare, reprezentată de această decizie pe cine să salvezi și pe cine să lași să moară.
Trebuie evitat acest lucru, pentru că va crea o stare de presiune extraordinară în rândul cadrelor medicale, care nu-și doresc să fie dumnezei care decid cine moare și cine trăiește.
Trebuie să acordăm asistență medicală tuturor”, a precizat Radu Țincu, în cadrul emisiunii Newsweek LIVE.
