Românii care trăiesc în Austria trebuie să știe că un consum execisv de alcool poate duce la divorț. Autoritățile consideră abuzul de alcool o conduită greșită conjugală și poate decide desfacerea căsătoriei.
Și chiar dacă unul dintre soți știa dinainte de căsătorie de existența unei astfel de atitudini, instanța nu-i va da câștig de cauză celui care consumă prea mult alcool.
Alcoolul este motiv de divorț? Nu este nevoie să se dovedească o atitudine agresivă a soțului
Conform jurisprudenței consacrate (RS0056311), abuzul de alcool constituie practic o conduită greșită conjugală. Dacă te îmbăți de mai multe ori pe săptămână, poți presupune că abuzezi de alcool. Este interesant de știut că consumul excesiv de alcool este suficient pentru a fi calificat drept abatere conjugală.
Pe scurt: indiferent dacă te comporți bine sau rău în stare de ebrietate, „a te îmbăta” este o conduită greșită conjugală. Aceasta înseamnă că nu este necesar să te porți greșit atunci când ești beat, să bati câinele sau să-ți insulți soțul pentru ca aceasta să fie considerată abatere conjugală. Simplul fapt că bei prea mult constituie deja o conduită greșită conjugală.
Mai ales când vine vorba de alcool, o evaluare poate fi complexă și dificilă dacă abuzul de alcool este legat de subiectul dependenței. Acest lucru se datorează faptului că se poate argumenta cu privire la măsura în care cineva poate fi acuzat pentru că are o dependență.
Citește și: Cât îi costă pe români un divorț, în 2024? De ce acte ai nevoie ca să scapi de „sufletul pereche”
În orice caz, consumul excesiv de alcool poate fi acuzat dacă are loc fără problema dependenței. Dar chiar dacă cineva este potențial dependent și, prin urmare, abuzul de alcool nu este în întregime condamnabil, alunecarea către dependență, recidive sau refuzul de a urma un tratament pot fi evaluate atunci când se cântărește vina în divorț (5 Ob 140/17z).
Argumentul potrivit căruia cealaltă parte știa înainte de căsătorie că oamenilor le place să privească prea adânc în sticlă, de asemenea, nu a fost bine primit de Curtea Supremă (OGH 25 mai 2020, 1 Ob 69/20h).
Foto: Pexels.com
Cum a rămas un bărbat fără soție din cauza alcoolului
În cazul specific, soțul a băut de trei ori, uneori de până la cinci ori pe săptămână - până la cinci, uneori până la zece beri, precum și alcool în cantități mari.
Au fost adesea certuri în acest sens cu femeia, căreia nu i-a plăcut. Soția a cerut în repetate rânduri restricționarea consumului de alcool.
Soțul a susținut în instanță că nu este dependent de alcool și că băutura lui nu a avut consecințe economice sau sociale negative. A continuat să muncească extrem de mult și și-a cumpărat propria casă.
El a mai declarat că soția lui știa despre consumul lui de alcool la momentul căsătoriei. De aceea nu l-a putut învinovăți că a băut alcool mai târziu.
Citește și: Ce a făcut un bărbat după ce a fost părăsit de soție pe motiv că era „prea gras”. „Răzbunarea” lui
Cu toate acestea, Curtea Supremă nu a acceptat argumentul și a declarat că fiecare soț se poate aștepta ca soțul său să suprime cât mai mult posibil orice înclinații care interferează cu o viață de succes împreună, scrie derstandard.at.
În Austria, dacă nu ești de acord cu un divorț pe cale amiabilă, instanța poate decide totuși cine a greșit celeilalte persoane, când și ce. Cu alte cuvinte, principiul culpei încă se aplică în această țară.
Dacă o instanță constată că unul dintre soți este vinovat exclusiv sau predominant pentru ruperea căsătoriei, acest lucru poate avea consecințe financiare.
Mai ales dacă între soți există diferențe mari de venituri, acest lucru poate avea un impact asupra oricărei întrețineri post-maritale.
Dar pentru ca o instanță să stabilească că una dintre părți a fost în mod predominant vinovată, vina unui soț trebuie să fie considerabil mai gravă decât cea a celuilalt, iar culpa sa minoră trebuie să fie aproape complet trecută în plan secund.
Ce poate constitui o conduită greșită conjugală?
Conduita greșită conjugală este un act sau o omisiune care contravine naturii și obligațiilor asociate căsătoriei. Abaterea conjugală este considerată gravă dacă, ținând cont de condițiile de viață și de mediul cuplului, ar duce la o înstrăinare completă, chiar și pentru o persoană care este fundamental binevoitoare.
Îndatoririle conjugale care sunt deosebit de relevante în acest context sunt datoria vieții maritale cuprinzătoare, datoria de loialitate, întâlniri decente, conviețuirea și datoria de asistență.
Legea citează provocarea de violență fizică și suferințe psihice severe, precum și adulterul, ca exemple de abatere conjugală gravă. Violența sub orice formă este interzisă în familie, nu este important ca aceasta să atingă un anumit nivel de severitate.
Dacă unul dintre soți a rupt căsătoria atât de profund din cauza unei abateri maritale grave, încât nu se poate aștepta restabilirea unui parteneriat de viață care corespunde naturii căsătoriei, celălalt soț are opțiunea de a intenta divorțul.
Pe de o parte, trebuie să existe abateri maritale grave care au fost comise din culpă și, pe de altă parte, ruperea căsătoriei. Abaterea conjugală gravă trebuie să fie motivul pentru care căsătoria s-a încheiat.
În România, conform aert.373 din Codul Civil, Divorţul poate avea loc în următoarele condiții:
a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;
b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;
d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
