Călin Georgescu vrea întoarcerea în comunism. Cât câştigam în 1989 şi ce puteam să facem cu banii? Într-un fel sau altul, difuz şi totuşi persistent, ideile haotice promovate de Georgescu duc spre comunismul de dinainte de decembrie 1989.
Dar cât de bine o duceam înainte de 1989? Punem această întrebare pentru că există o adevărată modă a preamăririi epocii comuniste, pe reţelele sociale, printre cei care nu au cum să ţină minte vremurile acelea, pur şi simplu pentru că nu existau atunci.
Călin Georgescu vrea întoarcerea în comunism. Cât câştigam în 1989? Cât câştigăm acum?
Fără discuţie, au fost unii care au dus-o nu bine, ci foarte bine în comunism: elita comunistă, adică membrii de partid, membrii sistemului represiv şi şefii de instituţii. Marea lor majoritate membri ai Partidului Comunist Român.
În care, dacă nu te înscriai, aveai şanse foarte mici să promovezi în cariera profesională, indiferent de domeniul de activitate. De exemplu, un profesor nemembru al PCR rămânea în afara calculelor pentru funcţiile de conducere dintr-o instituţie de învăţământ.
Citeşte şi: Călin Georgescu se autointitulează „președintele ales al României”. Ce ordonă instituțiilor statului
Trecând peste amintirile subiective ale fiecăruia dintre noi, cifrele nu sunt foarte grăitoare. Dacă analizăm veniturile românilor în vremea comunismului, aparent, după o denominare şi mai multe cicluri inflaţioniste, este foarte greu să îţi faci o imagine clară.
Să vedem care este acum şi care era în decembrie 1989 forţa de cumpărare a românilor. 3.538 de lei era venitul mediu brut, în România anului 1989, iar 3.063 de lei era venitul mediu net, conform Institutului Naţional de Statistică.
În 1989, un dolar era 4,17 bani, conform lege5.ro. Adică un român câştiga în medie cam 734 de dolari. Statistic. În realitate, o minoritate câştiga mult mai mulţi bani, în timp ce omul normal avea un venit mai mic, dar aparent decent.
Citeşte şi: Călin Georgescu, delir: Ministrul Educației bagă cipuri copiiilor în cap. România, vândută lui Orban
Problema era alta însă: nu aveai ce face cu banii, pentru că nu existau produse. În timp ce elita comunistă era mufată la gospodăria de partid, de unde cumpăra tot ce-şi dorea, un profesor de liceu, care câştiga de la 2.000 de lei, până la 4.000 sau 5.000 de lei, nu avea ce face cu banii, pentru că nu avea ce să cumpere.
Da, o franzelă de pâine costa 2.60 lei, iar o pâine mare, la tavă, 5.20 lei, dar... nu se găsea. Iar când se găsea se forma imediat o coadă imensă.
Citeşte şi: Ieșirea din UE, dorită și de Călin Georgescu, a costat Anglia 100.000.000.000€. Migrația a explodat
În anul 2022, venitul mediu net era la peste 3.801 lei, ceea ce pare puţin, însă forţa de cumpărare era bună şi aveai şi ai ce face cu banii, pentru că există o vastă paletă de produse şi servicii disponibile la consum.
Pe de altă parte, elita comunistă se alimenta până în decembrie 1989, de la gospodăria PCR, cu nişte produse care acum se găsesc pe toate drumurile: cafea, ţigări, portocale, carne, pâine, mălai, făină, peşte. În general, produse foarte simple, puţin postprocesate, surclasate azi de o gamă extrem de amplă de produse.
Înainte erau frizeriile, acum "ne tundem unul pe celălalt"
Azi, piaţa produselor disponibile este de o vastitate impresionantă. O investigaţie de presă privind piaţa de astăzi a cafelei de exemplu este o întreprindere extrem de complicată, pe care puţini jurnalişti se încumetă să o înceapă.
Pe de altă parte, dacă vorbim despre servicii... faţă de ceea ce este acum, piaţa serviciilor de dinainte de 1989 era aproape de zero. Servicii erau transportul în comun şi cel de cale ferată. Servicii erau frizeriile. Foarte puţin. Acum, există economia serviciilor, pe care teoreticienii economiei occidentale o caracterizează prin cinci cuvinte: "Ne tundem unul pe celălalt". Dar numai despre tuns nu este vorba.
Serviciu era în comunism telefonia, dar... era telefonie fixă şi nici măcar nu era implementat serviciul universal, la care Statele Unite ajunseseră încă din anii 50. Darmite triple play... Aşadar, nostalgicii nevinovaţi după comunismul pe care îl cunosc din vorbele de clacă ale propagandiştilor Moscovei sunt victime ale unei propagande mincinoase.
