Sportiv de performanţă, paralizat de la piept în jos în urma unui accident petrecut în urmă cu 11 ani, Andrei Popa a pus pe picioare, din scaunul cu rotile, un business în domeniul publicităţii.
Cu alură şi mentalitate de sportiv, optimist, şi fără acreala pe care ar fi fost îndreptăţit s-o aibă, după necazurile prin care a trecut, fondatorul Squeeze IT a explicat:
“În urmă cu aproximativ 11 ani am avut un accident de sport. Eram sportiv de performanţă, am jucat tenis de câmp opt ani, am fost campion naţional, am câştigat multe trofee, scrie Ziarul de Iași.
Din păcate, a venit criza din 2008, părinţii nu au mai putut să mă susţină financiar şi a trebuit să mă refugiez în alt sport.
M-am apucat de gimnastică acrobatică şi de stand-up comedy. La un spectacol de gimnastică acrobatică, la ultima mişcare, când am intrat în rostogolire, capul l-am dus prea în piept şi a pocnit coloana.
Antrenorul m-a ridicat, m-a zguduit, ceea ce nu ar fi trebuit să facă, doctorii m-au operat greşit, mi-au pus nişte plăcuţe refolosite, mi-au prins esofagul între plăcuţe. Nu am mai putut mânca, ei au zis că e ok, până mi s-a umflat gâtul de la infecţie”.
Nemții l-au salvat
Trei luni mai târziu, Andrei ajungea din nou pe masa de operaţie, de data aceasta într-un spital din Germania.
“Nemţii m-au salvat, dar mi-au spus şi că nu ar fi trebuit să fiu mişcat după accident şi că, dacă eram operat în primele 12 ore, ar fi trebuit să fie ok, să merg, să mă mişc. Eu am fost operat după 5 zile.
După operaţie, când m-am întors acasă, am dat Bac-ul. Nu m-am înscris la facultate, dar mi-am continuat studiile, eu personal.
Am făcut şi un curs la o academie de business şi, relativ recent, am aflat de la un prieten de faptul că noi, persoanele cu dizabilităţi, dacă ne facem o firmă putem să o transformăm în unitate protejată”.
Pentru că mâinile, care altă dată ţineau racheta de tenis, azi se încăpăţânează să ţină degetele strânse, Andrei scrie cu ajutorul unor ochelari speciali.
Scrie aşa mesajele către iubită, sau pe cele publicitare, mesajele postate pe reţele de socializare şi cele la care răspunde la invitaţii de networking.
Pentru că, atât cât infrastructura din oraş îi permite, tânărul antreprenor e dornic să cunoască noi oameni, să discute, să înveţe, să ajute şi să lucreze.
Vrea să ajute oamenii
“Firma am deschis-o relativ recent, de trei-patru luni, şi merge surprinzător de bine. Dar asta şi pentru că am reuşit să ajung la nişte întâlniri de networking, să cunosc nişte oameni care chiar m-au ajutat.
Încercam prin toate mijloacele să ne facem simţită prezenţa. Pentru că e foarte uşor pentru o firmă mare să-i zică «DA» unei unităţi protejate care oferă doar servicii de intermediere şi care îi vinde laptopuri, papetărie.
Dar tocmai de asta e lupta cu acele unităţi protejate care, de fapt, nu folosesc munca persoanelor cu dizabilităţi.
Şi tocmai de asta îi apreciez atât de mult pe clienţii care chiar vor să ajute. Pentru că rolul unei unităţi protejate sau al unei întreprinderi sociale este de a angaja persoane cu dizabilităţi, defavorizate.
Cam asta vrem şi noi. Eu zic «noi», dar sunt singur acum. Spun «noi» pentru că văd afacerea aceasta crescând”.
O lecție de viață
Chiar dacă mâinile nu-l ajută la lucru, chiar dacă picioarele nu-l susţin să se deplaseze, campionul antreprenor şi-a dat seama că mintea îl poate ajuta să aibă propria afacere. â
Au avut un proiect, Pedale Salvatoare, prin care au oferit 20 de scaune cu rotile electrice pentru persoane cu dizabilităţi, iar acum oferă îmbrăcăminte şi rechizite pentru copii din medii defavorizate.
Poate în viitorul apropiat să fac un turneu de tenis pentru persoanele cu dizabilităţi”.
Vrea să facă educație prin informare
În acest moment, Andrei aşteaptă răspuns de la trei mari spitale din Iaşi (Spitalul Sf. Spiridon, IRO şi Spitalul de Neurochirurgie), pe care le-ar putea ajuta cu montarea unor panouri informative, “prin care noi să oferim informaţii pacienţilor, vizitatorilor, cum ar fi: ce acte ai nevoie pentru internare.
Pentru că toate foile alea lipite pe pereţii spitalelor nimeni nu le citeşte, dar un display îţi atrage atenţia.
Sau să ai informaţii la ce etaj este cabinetul X, sau medicul Y, programul de funcţionare, orele de vizită. Sau alte informaţii educaţionale”.
Pasionat de criptomonede
Dacă viaţa nu i-ar fi dat lămâi, devenea, aproape sigur, antrenor. Sau, spune el, ar fi urmat, la fel ca sora lui, aflată în prezent în Germania, Facultatea de Medicină. Aşa, chiar dacă nu a urmat cursurile unei facultăţi, a învăţat acasă. Şi a descoperit repede că îl pasionează investiţiile financiare.
“Sunt pasionat de investiţii şi de trading. Investesc pe bursă, fac trading pe piaţa de capital, de curând a devenit profitabil.
E ca o facultate asta, întâi înveţi câţiva ani, treci prin pierderi, eşecuri şi, la un moment dat, când începi să înţelegi cum funcţionează piaţa, începi să şi câştigi.
Am şi minat criptomonede, produceam aproape doi Ethereum pe lună. Din păcate, educaţia mea financiară nu era aşa de bună la acel moment şi m-am lăsat influenţat de familie şi de prieteni care m-au sfătuit să vând, atunci când a început să scadă piaţa de criptomonede.
Am vândut, am scos un mic profit, am scos banii investiţi şi asta a fost. Dar atunci mi-am propus să învăţ mai bine”.
