Cele mai multe ordine de protecție au fost emise în Bucureşti (18) şi în judeţele Braşov (18), Vâlcea (16), Brăila (13) şi Sibiu (10). 105 ordine de protecție au fost emise în mediul urban, iar 45 în mediul rural, a anunțat Poliția Română.
Din 28 decembrie, polițiștii care intervin în cazurile de violență domestică pot emite, pe loc, un ordin de protecție provizoriu, valabil cinci zile, astfel încât victima nu mai trebuie să aștepte încuviințarea unui judecător pentru a scoate agresorul din casă.
„Chiar dacă există ordinul de protecție care poate fi solicitat de la instanța de judecată, datele Poliției ne arată că este o diferență uriașă între numărul de cazuri de violență în familie înregistrate și cererile pentru emiterea unui ordin de protecție. În anul 2017, au fost înregistrate peste 20.000 de sesizări numai pentru faptele de loviri și alte violențe, fiind multe alte fapte de violență înregistrate și multe care nu sunt raportate la Poliție, în timp de numărul de cereri pentru emiterea unui ordin de protecție pentru anul 2016 la nivel național a fost de aproximativ 5.000 de cereri. Multe dintre victimele violenței domestice, majoritatea dintre ele femei, nu ajung să solicite o cerere în instanță pentru că nu au acces la informație și nu știu ce să facă, nu au bani sau timp să se deplaseze într-o altă localitate, de mai multe ori, pentru a obține un certificat medico-legal sau pentru a depune cererea pentru emiterea unui ordin de protecție, iar în tot acest timp sunt nevoite să locuiască cu agresorul, fiind expuse riscului de repetare a agresiunii mai ales în situațiile în care decid să facă toate aceste demersuri”, a explicat activista Andreea Bragă, de la asociația FILIA.
Ordinul de protecție provizoriu, pentru care activistele pentru drepturile femeilor militează de mai bine de 10 ani, este una dintre măsurile prevăzute în Convenția de la Instabul, ratificată și în România în 2016.
Citește și: Cum le afectează modificarea Codului de Procedură Penală pe victimele violenței domestice
Protestatarele cereau, anul trecut, implementarea ordinului de protecție provizoriu. Peste 1000 de oameni au participatla protestul din octombrie 2018. FOTO: Facebook FILIA
Cum funcționează ordinul de protecție provizoriu
Ordinul comun al Ministerului de Interne și Ministerului Muncii îi dă dreptul polițistului ca, în cazul unei agresiuni petrecute în familie, să evacueze agresorul din locuință, dar și să îl oblige să păstreze o distanță minimă față de victimă și membrii familiei, față de locul de muncă al victimei și, dacă este cazul, să predea armele pe care le deține.
Ordinul este emis pe loc, pe baza constatărilor polițistului și pe baza unui chestionar cu următoarele întrebări: „Agresorul/agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă?”, „A folosit vreodată arme sau obiecte care să vă rănească?” sau „În urma acestui incident aţi suferit leziuni? Echimoze, Excoriaţii, Plăgi tăiate/înţepate/împuşcate, Arsuri, Mutilări, Altele?”. Dacă la primele două întrebări răspunsul este afirmativ, poliţistul va încadra situaţia ca având un „risc iminent pentru victimă” şi va putea emite ordinul de protecţie provizoriu.
Citește toate întrebările din chestionarul Poliției aici.
În primele 11 luni ale anului 2018, au fost sesizate peste 35.600 de infracțiuni din sfera violenței domestice: 58,6 la sută – lovire sau alte violențe, 21,3 la sută – abandon de familie, 3,7 la sută – nerespectarea ordinelor de protecție. Peste 75 la sută dintre infracțiuni s-au produs acasă, potrivit statisticilor Poliției Române. În total, anul trecut au fost emise 3.438 de ordine de protecție, cele mai multe fiind la solicitarea victimelor – 3.393 de ordine de protecție. În 2017, au murit 46 de femei, 26 de bărbați și 12 copii (șase fete și șase băieți) în urma violențelor comise asupra lor de foști sau actuali parteneri sau alți membri ai familiei. În 73 din cele 84 de cazuri, agresorul era un bărbat adult. Circa 4.500 de polițiști au urmat cursuri de instruire, pentru a putea interveni în cazurile de violență domestică.
Ordinul de protecție provizoriu este aplicat prin Ordinul MAI/MMJS 146/2578/2018. Toate măsurile care trebuie luate de autorități în cazurile de violență domestică apar în Legea 217/2003, modificată anul trecut în Parlament și promulgată de președintele Iohannis în luna iulie. Legea 217 prevede, printre altele: centre de primire în regim de urgență, centre de recuperare pentru victimele violenței domestice, centre de asistență pentru agresori, emiterea de ordine de protecție în regim de urgență, măsuri pentru combaterea violenței, precum și înființarea unor echipe intersectoriale (formată din reprezentanți ai Poliției, Jandarmeriei, Direcției de Sănătate Publică, ONG-uri), care ar urma să monitorizeze modul în care sunt gestionate cazurile de violență.
Citește și: Avortul. O nouă epocă pentru Decretul ceaușist 770?
Convenția de la Instanbul, demonizată de Coaliția pentru Familie și susținătorii săi
În ultimul an, Convenția de la Istanbul a fost demonizată constant de Coaliția pentru Familie și susținătorii săi, care au susținut că actul „nu este un răspuns la problema violenței domestice”, că oferă o definiție „controversată” a genului, că limitează libertatea religioasă și prezintă „stereotipic” bărbații drept agresori.
„Convenția de la Istanbul a devenit noul țap ispășitor, iar atacurile publice o dovadă a curentului retrograd ce ia amploare în Europa și în întreaga lume. În România multe dintre prevederile Convenției de la Istanbul au fost în concordanță cu ceea ce organizațiile neguvernamentale solicitau de ani de zile pentru siguranța victimelor - ordin de protecție de urgență, bugetarea adecvată a adăposturilor, educație pentru promovarea egalității între femei și bărbați - adică a egalității de gen, fiind unul dintre motivele pentru care, deși grupurile conservatoare din România au reacționat în coordonarea cu cele din alte state, nu au avut succes”, a explicat Andreea Bragă.
Tot ca urmare a ratificării Convenției de la Instabul, România a înființat, la sfârșitul anului trecut, primul centru de criză pentru situațiile de viol, finanțat din fonduri norvegiene. Proiectul, care prevede înființarea a cel puțin 10 centre de criză pentru situațiile de viol și opt centre de asistență pentru agresori, durează 36 de luni. Valoarea lui se ridică la 2,5 milioane de euro.
Citește mai multe aici: Cum funcționează centrul-pilot pentru situațiile de viol, plătit din bani norvegieni
Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice, cunoscută drept ”Convenția de la Istanbul”, pe care România a ratificat-o prin Legea 30/2016, prevede introducerea ordinului de protecție provizoriu, oferirea de servicii integrate victimelor violenței domestice (cooperare între instituțiile statului - Poliție, Direcții de Asistență Socială) și scoaterea femeilor din mediul violent. Actul mai stipulează și înființarea de adăposturi pentru victime, precum și o linie telefonică gratuită, la care ele pot cere ajutor, dar și sancțiuni penale pentru agresorii care încalcă ordinele de protecție.
Citește prevederile Convenției de la Istanbul aici.
