Înaintea Nadiei Comâneci, gimastica românească începuse deja să aducă medalii la Campionatele Mondiale și Jocurile Olimpice.
Elena Leușteanu s-a născut în 1935, la Cernăuţi, cu numele Lehniuc. Pe când avea opt ani, familia sa s-a mutat la Brașov și și-a schimbat numele în Leușteanu.
Cine este gimnasta care a adus medalii înaintea Nadiei. Primul sol pe "Rapsodia" lui George Enescu
A început activitatea sportivă la Brașov, sub îndrumarea prof. Dumitru Popescu-Colibasi. A dovedit aptitudini pentru jocurile sportive, în special handbal, dar și pentru atletism, schi și gimnastică.
Inițial, s-a remarcat în atletism, în 1949 obțînând titlul de campioană națională de junioare la triatlon. În 1953, a făcut parte din lotul național unde a înregistrat rezultate de 5,14 m la lungime și 1,43 m la înălțime.
Deși a fost solicitată atât la atletism, cât și la handbal, a optat pentru gimnastică, unde s-a pregătit, la început, cu prof. Adina Bârlea, apoi cu Ileana Jipa.
A fost legitimată la Clubul Știința București, în perioada 1953 – 1964 câștigând șapte titluri de campioană națională absolută și nouă pe aparate.
În 1951, a fost selecționată în lotul național, unde s-a pregătit cu antrenorii Maria Simionescu, Petre Dungaciu și Caius Jianu. În perioada 1954 – 1964 a participat la două Campionate Mondiale, două Campionate Europene și trei ediții ale Jocurilor Olimpice, cucerind nouă medalii.
Prima medalie olimpică pentru gimnastica românească
La JO din 1956, de la Melbourne, a cucerit medaliile de bronz la echipe și sol, primele medalii olimpice din istoria gimnasticii românești. Tot în proba pe echipe a mai câștigat o medalie bronz la JO din 1960, la Roma, iar în 1964, la Tokyo, s-a clasat pe locul 6.
La prima ediție a Campionatelor Europene (denumite la început „Cupa Europei”), care au avut loc în 1957, la București, a cucerit trei medalii de argint, la individual compus, paralele și sol, iar la CE din 1959, de la Cracovia, a obținut două medalii argint, la individual compus și paralele.
La CM din 1958 (Moscova), a obținut bronzul la echipe, prima medalie pentru gimnastică românească la un campionat mondial.
A fost prima gimnastă din România care, la sol, a folosit un acompaniament muzical – „Rapsodia”, de George Enescu.
La Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, Elena şi-a adăugat o nouă medalie în palmares, un bronz cu echipa. A fost ultima sa mare performanță pentru că în 1964, la Tokyo, Elena Leuștean nu a mai urcat pe podium.
După retragerea din activitatea sportivă, Elena Leușteanu s-a orientat către cariera de profesoară de educaţie fizică. A absolvit UNEFS din Bucureşti, în 1957, după care a predat la Catedra de educaţie fizică a Institutului de Construcţii București, de unde a şi ieşit la pensie.
Cea mai mare recompensă e să rămân în mintea oamenilor
În 1962 a născut un băiat, iar în 1964 s-a retras din gimnastică. „După ce am terminat cu gimnastica m-am simţit ca o pasăre căreia i s-au retezat aripile”, povestea Elena Leușteanu într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
A primit titlurile de Maestru al Sportului și Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000, i-a fost conferită Crucea Națională „Serviciul Credincios”, clasa a IlI-a.
În decembrie 2007 a aflat că are cancer și s-a stins din viaţă pe 16 august 2008.
„Medaliile în sine nu au însemnat foarte mult, pe toate le-am dat, am păstrat doar cîteva insigne. Cea mai mare recompensă e să rămân în mintea oamenilor”, a declarat Elena Leușteanu.
