Fostul gimnast român Dan (Dănuţ) Grecu s-a născut la 26 septembrie 1950, în Bucureşti.
Dan Grecu, primul campion mondial din gimnastica românească
A absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS) din Bucureşti, promoţia 1980, devenind profesor de educaţie fizică. Este unul dintre sportivii cu merite deosebite în afirmarea gimnasticii româneşti pe plan intern şi peste hotare, dar şi antrenor şi arbitru internaţional de gimnastică.
A debutat în gimnastică la vârsta de 12 ani, la Iaşi, sub îndrumarea profesorului Octav Ungureanu.
În 1963, este legitimat la clubul "Viitorul" din Bucureşti, de unde se transferă la Dinamo, tot în Capitală. La cele două cluburi, precum şi la lotul naţional, s-a pregătit cu antrenorul Mircea Rădulescu.
Citește și: Profesorul de sport, fost top model, era și proxenet. Colegii de la Liceul de Artă, stupefiați
După ce obţine, în 1966, primul său titlu de campion la juniori, va câştiga, de-a lungul carierei sale sportive, peste 15 de titluri de campion naţional de gimnastică.
Începe ascensiunea
În 1970, la 20 de ani, Dan Grecu a fost promovat la Lotul Naţional al României, alături de care a participat la Campionatul Mondial de la Ljubljana.
Doi ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Munchen, dinamovistul s-a clasat în primii 35 de gimnaşti ai lumii. Primul mare succes internaţional a venit în 1973, când a obţinut medalia de argint la Campionatul European de la Grenoble.
În 1974, Dan Grecu, a cucerit primul titlu de campion mondial din istoria gimnasticii românești. A triumfat la inele şi a câştigat medalia de aur la Campionatul Mondial de la Varna, primul succes de acest gen pentru gimnastica masculină din România, potrivit cosr.ro.
În 1975, Dan Grecu a câştigat medalia de aur la Campionatul European de la Berna şi devenea unul dintre favoriţi pentru Jocurile Olimpice de la Montreal. Sportivul s-a calificat în trei finale, paralele, sărituri şi inele.
„Durere prea mare”
La ultima probă, la care dinamovistul era un mare specialist, a participat accidentat după ce i-a fost administrată o injecţie anestezică permisă.
“Durere prea mare n-am simţit. Mi-au dat c-un spray calmant pentru durere. Înainte de finală – o seringă din aia mare cu xilină, strâns bine la mână. Am mers la inele, am făcut mai slăbuţ şi-am luat locul 3. Bun şi-ăsta. La sărituri am venit pe 4, foarte aproape. E, după sărituri, n-am mai putut să ridic braţul. Mai voiam o injecţie, dar nu mi s-a mai permis. Am renunţat la finala de la paralele”, a povestit gimnastul momentul din finala de la inele.
Chiar şi în aceste condiţii, Dan Grecu a putut să câştige medalia de bronz. Pe finalul anilor ’70, sportivul a mai obţinut un argint şi un bronz la Campionatele Mondiale de la Strasbourg şi Fort Worth.
Citește și: Dan Petrescu, îngrijorat pentru sănătatea sa. Mama lui, speriată: „Vrei să mori?” Ce probleme are
În 1980, la 30 de ani, a decis să se retragă după ce a suferit o nouă accidentare la biceps. După accidentul suferit (ruptură musculară) în timpul executării exerciţiului la inele, în cadrul Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, care i-a întrerupt activitatea competiţională, Dănuţ Grecu s-a dedicat muncii de antrenor la clubul Dinamo Bucureşti.
În 1984, a fost numit antrenor coordonator al colectivului de tehnicieni care avea să pregătească, la Centrul Olimpic din Reşiţa, lotul masculin de gimnastică.
Regula celor trei pahare cu vin roșu
Marele sportiv a povestit un moment inedit legat de anii petrecuți în gimnastică, Grecu a dezvăluit o superstiție de la care nu se abătea niciodată.
„Înaintea fiecărei competiții, înainte de a pleca de acasă, lăsăm pe masa din sufragerie trei pahare pline cu vin roșu.Nimeni nu se atingea de ele până ce eu nu reveneam în țară. Această superstiție am avut-o și pe perioada cât am fost antrenor coordonator. Nu mai știu cum am căpătat această superstiție dar ea a funcționat”, a precizat Dan Grecu.
A completat mii de rebusuri
Modalitatea lui de a se relaxa este legată de completarea rebusurilor.
Așa se face că i-au trecut prin mână mii de rebusuri. Multe dintre ele având că temă, gimnastica.
„Acelea au fost cele mai simple. Le-am completat în câteva minute. Mi s-a întâmplat să regăsesc uneori, chiar numele meu”, a povestit amuzat Grecu, potrivit prosport.ro.
Munca, răsplătită
În cei peste zece ani de activitate competiţională internaţională, a participat la trei olimpiade, patru campionate mondiale şi tot atâtea campionate europene, două jocuri mondiale universitare şi la trei ediţii ale cupei mondiale, cucerind pentru gimnastica românească primele titluri de campion mondial şi european, potrivit Agerpres.
Ca urmare a activităţii sale şi a antrenorilor cu care a colaborat, în perioada 1988-1999, gimnaştii români (între care s-au evidenţiat Marius Urzică, Marius Gherman, Dan Burincă, Cristinel Brezeanu, Cristian Leic, Nicu Stoica, Nicuşor Pascu şi Adrian Ianculescu) au cucerit la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale şi Campionatele Europene, 18 medalii dintre care două de aur.
Citește și: Calvarul Dianei Mocanu: la 16 ani era campioană olimpică, la 18 se retrage. Azi, e complet uitată
În anul 2000, a realizat, cu sportivii pe care i-a pregătit, performanţe de prestigiu la Campionatul European de la Bremen (Germania), concretizate în cucerirea a trei medalii de aur (Marian Drăgulescu, la sol; Marius Urzică, la cal cu mânere; Ioan Suciu, la sărituri), una de argint, în proba pe echipe, şi una de bronz, Marian Drăgulescu la individual compus - şi la JO de la Sydney - prin titlul de campion olimpic, cucerit de Marius Urzică, la cal cu mânere.
Succesele repurtate i-au fost răsplătite prin acordarea titlurilor de Maestru al sportului (1971), Maestru emerit al sportului (1974) şi de Antrenor emerit (1992). În anul 2000, i s-a conferit Ordinul naţional "Serviciul Credincios" în grad de cavaler, menţionează site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro.
