Una dintre cele mai mari campioane ale României a decis să plece definitiv din țară și să-și schimbe numele din cauza unei drame.
Fratele ei a fost ucis la Revoluție. Nici până acum nu au fost găsiți vinovații.
Drama campioanei mondiale ce și-a schimbat numele și a plecat din România. Fratele,ucis la Revoluție
Galina Astafei a început atletismul, la proba de săritură în înălțime, sub îndrumarea antrenorului Constantin Dumitrescu. Pe plan intern, între 1985 și 1988, a stabilit trei recorduri naționale la junioare II și nouă la junioare I.
În 1987, a obținut prima medalie la o competiție internațională – argint la Campionatele Europene de junior de la Birmingham. Un an mai târziu, în 1988, la Nisa, a stabilit un nou record mondial de junioare(1.98 m), iar la Campionatele Mondiale de la Sudbury (Canada), mai întâi și-a egalat, iar apoi și-a doborât propriul record cu o performanță de 2.00 m.
A reprezentat România la două ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1988, la Seul, unde s-a clasat a cincea, și în 1992, la Barcelona, unde a cucerit medalia de argint.
În 1994, s-a mutat în Germania și a continuat să obțină performanțe notabile, dar ca reprezentată a țării de adopție, sub numele de Alina Astafei.
Citește și: Cine e singura campioană olimpică româncă la judo. A luptat accidentată la o mână într-o finală
"Nu am suportat ideea că fratele meu a murit nevinovat și din acel moment nu am mai suportat să stau în țară. A fost ucis degeaba. Rana nu se va cicatriza vreodată. S-a murit pentru un ideal în 1989. Durerea te macină, te macină. De asta am plecat. Dacă se repetau lucrurile? Dacă erau și copiii mei împușcați, la fel ca Petre?", a explicat cu ani în urmă Galina Astafei.
În 1996, la Atlanta, a participat pentru a treia oară la o ediție a Jocurilor Olimpice, de această dată în lotul național al Germaniei.
În 1995, la Campionatele Mondiale de la Barcelona, Alina Astafei a cucerit titlul mondial după ce a învins-o la o diferența de 2 cm pe nemțoaică Heike Henkel, de asta dată compatrioata a sa, cea care tot la Barcelona, dar la Jocurile Olimpice, o depășise cu aceeași diferență de 2 cm și îi „suflase” aurul olimpic .
Citește și: Recunoașteți personajul? Nadia la paralele și ... la inele. Primul gimnast român campion mondial
Până la retragerea din activitatea competițională, în 2004, a mai stabilit un nou record personal, de 2.04 m, și a mai câștigat un argint mondial și două bronzuri europene.
O tragedie peste care nu a putut trece
Fartele Alinei, Petre Astafei avea aproape 23 de ani în anul Revoluției. Evolua ca aripă la echipa de rugby a echipei Rapid și urma să facă pasul spre națională, fiind considerat unul dintre cei mai buni sportivi români.
Curiozitatea l-a îndemnat pe sportiv să ignore sfatul tatălui său: „Nu mai hoinări prin oraș”, au fost ultimele cuvinte pe care figura paternă i le-a adresat copilului său.
Petre a ajuns în Piața Revoluției pe 22 decembrie, iar acolo un glonț i-a străpuns umărul, ficatul și plămânul și i-a distrus un rinichi.
Citește și: Povestea Teodorei Ungureanu care pleacă în SUA după ce ia medalii la JO. De ce nu vorbește cu Nadia
„M-a nimerit”, au fost cuvintele pe care fiul cel mare al familiei Astafei le-a spus înainte să cadă la pământ. A fost internat la spitalul Colțea, acolo unde erau transportate majoritatea victimelor Revoluției.
Două zile mai târziu Petre murea din cauza unei infecții.
A discutat lucid până în ultima clipă, iar ultimul cuvinte i le-a adresat mamei, Caterina Astafei: „Îmi pare rău că te-am supărat”, relatează Prosport.
Galina Astafei era în cantonament la Băile Felix când în marile orașe din țară se declanșase Revoluția. Se pregătea pentru a deveni cea mai bună atletă a României, iar performanțele din trecut îi ofereau tocmai impulsul de care are atât de multă nevoie un sportiv aflat la început.
Obținuse locul cinci la Jocurile Olimpice de la Seul și câștigase medalia de aur la săritura în înălțime la Campionatul European din 1989.
Acolo, la Băile Felix, tocmai își încheiase antrenamentul, când un telefon i-a schimbat viața: „Fratele tău, Petre, a fost împușcat”, a reușit să îi spună mama acesteia. Au izbucnit amândouă în plâns.
Galina a părăsit cantonamentul cu destinația București. A ajuns în Capitală în ziua de Crăciun, când era adus acasă sicriul cu trupul fratelui său. Au urmat imagini dramatice și o durere pe care numai cei care și-au condus pe ultimul drum copilul o pot descrie.
Nevoită să se maturizeze înainte de vreme, Galina s-a izolat în muncă, iar trei ani mai târziu de la tragicul episod avea să câștige argintul olimpic la Barcelona (2.00 metri). A aruncat de pe podium o privire spre cer și a decis să plece din România, furioasă fiind că vinovații pentru moartea fratelui ei nu fuseseră găsiți.
Nu se mai regăsea în societatea românească, astfel că a emigrat în Germania în 1994, țară pentru care a concurat ulterior. Pentru ei, nu mai era Galina. Era Alina. Acolo a cucerit titlul european și cel mondial, intrând în clubul select al sportivelor care au sărit peste 2 metri.
