Alina Dumitru e prima româncă care a câștigat Olimpiada la Judo. Antrenorul o refuză pe motiv că e prea mică de înălțime.
Povestea primei românce care a câștigat Olimpiada la Judo. Antrenorul o refuză pe motiv că e mică
Alina Dumitru face parte din galeria celor mai buni sportivi români care s-au impus în competiţiile internaţionale, fiind cea mai bună judoka din România prin palmaresul strâns în întrecerile de profil.
S-a născut la 30 august 1982, la Ploieşti. Sportiva a declarat că atunci când era mică era foarte bolnăvicioasă, motiv pentru care a început să practice sportul, pentru a se întări fizic.
„Din clasa I până printr-a IV-a numai prin spitale am stat. Săraca mama era îngrozită, nu mai știa ce să-mi facă, ce să-mi dea. Eram slabă, mă îmbolnăveam foarte repede, răceam ușor. Sportul a fost o încercare”, a spus Alina.
A concurat la categoria 48 de kg, unde avea să domine ani la rând competiţiile europene, timp de aproape opt ani, şi unde avea să cucerească cea mai importantă medalie pentru un sportiv în întrecerile olimpice.
Cu toate acestea, sportiva a trecut prin multe suferințe din cauza sportului, dar succesul a îndulcit amarul.
„Au fost multe competiții la care am luptat accidentată – cu degete rupte, cu glezna luxată, cu mâna varză. Au fost și multe concursuri pe care le-am câștigat accidentată. Nu acceptam să renunț atunci când voiam să realizez ceva. La un moment dat, antrenorul îmi zicea că dacă nu sunt accidentată n-are rost să mai vină cu mine la concurs. „Trebuie să te doară ceva, altfel nu ești bine”, a declarat sportiva.
În octombrie 2000, la campionatele mondiale de juniori de la Nabeul, Tunisia, a luat medalia de aur la categoria sa, 48 de kg, fiind antrenată de antrenorul lotului naţional Florin Bercean, iar un an mai târziu, la campionatele europene de juniori de la Budapesta, a obţinut medalia de argint, potrivit Agerpres.
Citește și: Povestea românului care a „murit” la primul Campionat Mondial. Ajunge acasă când îi pregăteau coliva
Un an mai târziu, în 2002, a trecut la seniori, impunându-se la campionatele europene de la Maribor din Portugalia, unde a obţinut medalia de bronz.
Din 2004 - ediţia de campionat european găzduită de Bucureşti - şi ulterior, în 2005, la Rotterdam, 2006 la Tampere, 2007 la Belgrad şi 2008 la Lisabona, judoka Alina Dumitru a cucerit titlul european, medalia de aur dominând această disciplină sportivă pe plan continental, potrivit Comitetului Olimpic şi Sportiv Român.
A luat medalia de aur, în 2003, la campionatele balcanice de la Belgrad.
În 2004, la Jocurile Olimpice de la Atena, prima sa participare în întrecerea olimpică, a ocupat locul cinci.
A fost învinsă în semifinală de campioana olimpică a categoriei de la Sydney şi rivala sa, nipona Ryoko Tani, iar în meciul pentru medalia de bronz a pierdut foarte strâns în faţa sportivei Gao Feng din China.
Modul în care a luptat la Atena şi performanţele strânse în competiţiile europene şi internaţionale, în intervalul delimitat de cele două ediţii olimpice, aveau să anunţe o prezenţă mult mai puternică a sportivei din Ploieşti la Jocurile Olimpice de la Beijing (2008).
Prima medalie olimpică de aur pentru judo-ul românesc
Cvatruplă campioană europeană (2005, 2006, 2007, 2008) şi două medalii de bronz la campionatele mondiale (Cairo - 2005, Rio de Janeiro - 2007), Alina Dumitru venea la Olimpiada de la Beijing cu un palmares impresionant care o recomanda drept una dintre favoritele categoriei pentru aurul olimpic.
La 9 august 2008, în Sala Universităţii de Ştiinţă şi Tehnică din Beijing, cvadrula campioană europeană Alina Dumitru o învingea pe rivala sa eternă de la campionatele mondiale, japoneza Ryoko Tani, care deţinea şapte titluri mondiale şi două medalii olimpice.
Performanța lui Dumitru este memorabilă și pentru că era prima oară când Dumitru reușea să o învingă pe marea sa rivală Ryoko Tani, de altfel neînvinsă într-o competiție oficială din 1996.
Înfrângerea niponei a asigurat prima finală olimpică pentru Alina Dumitru, care avea să se impună în faţa sportivei Yanet Bermoy din Cuba, devenind astfel prima judoka din România care obţinea aurul olimpic.
Citește și: Marele regret al lui Bunaciu, prima medaliată la Mondiale din natația românească: „M-au bătut”
O performanţă extraordinară pentru sportiva româncă, care îşi completa în palmares cel mai important titlu competiţional de pe planetă pentru un sportiv - medalia olimpică.
„Când am câștigat, parcă nu-mi venea să cred. Părea un vis din care nu voiam să mă trezesc.
Chiar dacă la intrarea în blocul unde stăteam din satul olimpic era un panou cu felicitări de la ceilalți sportivi, chiar dacă îmi scriau fanii și mă suna lumea de acasă și ai mei îmi trimiteau poze din ziare cu mine și îmi ziceau că la televizor numai de mine se vorbește, tot nu puteam sa-mi imaginez”, a povestit Dumitru.
A vrut să facă handbal, dar antrenorul a refuzat-o
Destinul Alinei probabil că ar fi fost cu totul altul dacă antrenorul o primea în echipa școlii de handbal.
„Am vrut să fac handbal în școală, dar nu m-a primit antrenorul. Când m-a văzut așa mică – aveam vreo 23 de kilograme în clasa a IV-a – , a zis că nu-i pentru mine. Am făcut tenis o perioadă, la care eram bună, dar le-a fost greu părinților să mă țină, fiind un sport scump”, a declarat sportiva, potrivit lead.ro.
Alina a povestit și cum a început să practice judo și cum s-a rugat de părinți să o lase să practice în continuare sportul care a făcut-o, în cele din urmă, cunoscută pe întreg mapamondul.
Citește și: Calvarul lui Drâmbă, campion olimpic la scrimă: Șters din istorie, moare în mod suspect în Brazilia
„De judo am aflat în clasa a V-a, de la un antrenor care a venit la școală. În primii doi ani, n-am înțeles nimic din sportul ăsta. Parcă eram stângace, nu-mi ieșeau tehnicile, nu progresam deloc.
Mă accidentam ușor, mă durea orice lovitură mai rău ca pe alții. La un moment dat, mi-a chemat părinții și le-a spus că nu mai poate să mă țină, îi era teamă să nu pățesc ceva. Am început să plâng, așa că ai mei l-au rugat să mai încerce puțin.
Nu voiam nicicum sa renunț. Învățam să mă apăr, îmi dădea mai multă încredere în mine. Cred că asta m-a făcut să merg mai departe”, a povestit Alina Dumitru.
Se retrage în glorie
Ultima apariție a Alinei pe scena sportului internațional a fost la Jocurile Olimpice din 2012, de la Londra.
La ediţia de la Londra a Jocurilor Olimpice, în 2012, a obţinut medalia de argint după o finală dramatică în confruntarea cu sportiva din Brazilia, Sarah Menezes, şi în care a luptat accidentată la cot.
După această ediţie a Jocurile Olimpice, Alina Dumitru a anunţat că se retrage din activitatea competiţională şi a început să antreneze o grupă de sportivi de la clubul unde s-a consacrat CSA Steaua Bucureşti.
În aprilie 2018, Alina Dumitru a fost înaintată la gradul de locotenent colonel prin ordin al ministerului Apărării Naționale.
