În 1995, România organiza Campionatul Mondial de Rugby pentru juniori la București, iar Nicolae Șișiu fusese desemnat de Radu Demian, secretarul general al Federației Române de Rugby (FRR) de atunci, să se ocupe de echipa Braziliei.
„M-a sunat domnul Radu Demian și mi-a spus că mă voi ocupa de echipa Braziliei pe timpul Campionatului Mondial organizat la București. L-am întrebat cum să mă ocup și mi-a spus să-mi iau concediu și să stau cu ei la hotel, să-i însoțesc peste tot.
Pe vremea aceea, eu lucram la Institutul de Proiectare Căi Ferate din Ministerul Transporturilor, așa că mi-am luat concediu și am stat cu brazilienii timp de două săptămâni.
Mergeam cu ei la masă, la teren, la plimbări în oraș, la diverse reuniuni fixate de FIRA, care conducea atunci rugby-ul la nivel de juniori, eram cu ei peste tot. Pregăteam împreună programul, cu antrenorul și cu managerul lor.
Nicolae Șișiu, în timpul unui antrenament, explicând poziționarea la repunerea din margine
În zilele libere, am fost cu ei și la munte, i-am dus la Poiana Brașov, la Pârâul Rece. Pe Litoral au zis că nu vor, pentru că ei sunt sătui de mare“, își amintește Nicolae Șișiu, actualul coordonator al competițiilor de copii în cadrul FRR.
Pe atunci, avea 42 de ani, era antrenor, dar și arbitru internațional de rugby.Brazilienii s-au simțit foarte bine în România și pentru că, la toate solicitările lor, Nicolae Șișiu avea un singur răspuns: no problem. Iar, în acea vreme, România încă era o țară în care multe lucruri erau imprevizibile și dificil de rezolvat, mai ales pentru niște străini.
„Banchetul care a marcat încheierea Campionatului Mondial de Juniori a fost la Palatul Parlamentului, iar a doua zi am fost cu echipa Braziliei la aeroport.
Alături de lotul de juniori al Braziliei
Acolo, pe hol, ne-am luat la revedere, iar președintele federației lor mi-a spus: «Pentru că ai avut atât de bine grijă de noi, te invităm să vii în Brazilia».
Le-am spus că le mulțumesc frumos, că mi-a făcut plăcere și că m-am simțit bine cu ei pentru că sunt un popor cu care avem multe în comun. Dar eu de invitații din astea mai auzisem.
Asta a fost pe la mijlocul lui aprilie. Prin iunie, am primit o invitație pe numele meu la FRR, în care se solicita să fiu antrenorul echipei lor de juniori“, povestește Nicolae Șișiu.
Crăciun în Brazilia
A vorbit apoi cu secretarul general Radu Demian și au fost stabilite detaliile, iar, în decembrie, de Crăciun, ateriza la Sao Paulo în Brazilia, având o viză turistică pentru trei luni, adică până la sfârșitul lui martie.
La aeroport, a fost așteptat de președintele Federației de Rugby din Brazilia, apoi a fost cazat la un hotel dintr-un complex sportiv în Sao Paulo.
A urmat o ședință cu antrenorii și cu conducătorii cluburilor de juniori, i s-au prezentat echipele și locurile de antrenament.
Arbitru la un meci din prima ligă a Braziliei
„Am pus la punct o strategie și le-am propus să mergem cu un autocar de-a lungul coastei Braziliei, la Oceanul Atlantic, să facem niște jocuri de rugby-beach în 7 ca să mai găsim tineri cu calități fizice și tehnice care să poată juca în echipa națională de juniori a Braziliei.
Și toată luna ianuarie am mers vreo 400 de kilometri, până aproape de granița cu Uruguay. Așa am găsit opt băieți care au făcut parte din lotul național.
Cu rugby-ul, erau la început. Se adunau destul de greu. Am fost într-un oraș la 1.000 km de Sao Paulo ca să conving un jucător să vină la echipa națională. Îmi spusese despre el un alt jucător, dar problema era că nu-l lăsau părinții.
Am plecat la el cu mașina și am mers toată noaptea. Părinții spuneau că nu pot să-l lase pentru că aveau o brutărie, iar el căra coșurile cu pâine de la subsol, pentru că părinții nu mai erau în stare.
Din asta trăiau. Le-am explicat că dacă va juca la Campionatul Mondial, îl va vedea multă lume, va auzi imnul Braziliei. Abia, abia l-au lăsat. Erau însă foarte deschiși la tot ce este nou“, explică oficialul român.
Din februarie, a intrat într-un stagiu de pregătire, în care a avut și câteva meciuri de pregătire împotriva unor echipe locale de seniori.
Întâlnire-surpriză la Campionatul Mondial de juniori din Chile
La sfârșitul lui martie, a urmat deplasarea la Campionatul Mondial de Juniori care se desfășura în Santiago de Chile.
„Atunci îmi expira și viza și a trebuit să merg la ambasadă pentru o prelungire cu trei luni, adică până la sfârșitul lui iulie. La Campionatul Mondial am avut rezultate bune, am și pierdut, am și câștigat, dar ei au fost mulțumiți“, spune Nicolae Șișiu.
În Chile, a avut parte și de o surpriză. Trebuie să ținem cont că în acea perioadă nu existau telefoane mobile, iar comunicațiile pe internet erau abia la început.
„Antrenorii erau cazați la un hotel foarte frumos, lângă stadionul Monumental, acolo unde se jucase finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1962, câștigată de Brazilia, care învinsese cu 3-1 Cehoslovacia. Arbitrii stăteau însă în altă parte.
În fața stadionului echipei celebrului Pele, acolo unde Nicolae Șișiu a intrat cu balonul de rugby
La meciul cu Georgia, care era la prima participare la un campionat mondial de juniori, îl văd că vine spre mine pe fostul meu coleg de echipă de la Rapid, arbitrul internațional Mircea Paraschivescu. A fost o bucurie foarte mare pentru amândoi.
El știa că sunt plecat în Brazilia, iar când a primit delegarea cu o seară înainte de meci, la Brazilia – Georgia, și-a dat seama că o să ne întâlnim. Eu nu aveam de unde să știu. După meci, am băut o bere la repriza a treia. Ne aducem mereu aminte cu plăcere de acele vremuri, ori de câte ori ne vedem“, spune , cu nostalgie, Nicolae Șișiu.
Arbitru în prima ligă
La întoarcerea din Chile, în Brazilia, antrenorul secund, jucătorii, căpitanul de echipă și ceilalți oameni din staff își doreau să mai rămână, fiind cu toții plăcut impresionați de român.
„Știind de la București că sunt și arbitru internațional, mi-au propus să rămân și să arbitrez în campionatul lor de seniori.
Până la sfârșitul campionatului, prin iunie, am arbitrat echipe masculine, dar și feminine, inclusiv finala campionatului de seniori.
Erau la început pe atunci, dar aveau deja echipe de fete, iar asta se vede acum, pentru că braziliencele joacă la un alt nivel“, explică Nicolae Șișiu.
Nicolae Șișiu, împreună cu fostul coleg de echipă Mircea Paraschivescu, cel care l-a arbitrat în meciul Brazilia – Georgia de la Campionatul Mondial de Juniori din Chile - 1996 și 20 de ani mai târziu
Momentele petrecute pe continentul sud-american nu avea să le uite niciodată.
„M-am simțit foarte bine în Brazilia. Când am ajuns acolo, era Crăciunul și am fost la o biserică ortodoxă rusă.
Am prins și perioada Carnavalului, care este foarte frumoasă, defilau toate școlile de samba. Dimineața, mergeam cu niște prieteni să vedem antrenamentele de samba.
Oamenii trăiesc acolo cu bucurie. M-am înțeles foarte ușor cu ei, sunt multe cuvinte identice, ei erau uimiți de acest lucru“.
Aflat în vizită la stadionul echipei FC Santos, acolo unde jucase marele Pele, Nicolae Șișiu a marcat singurul drop-goal de pe acea arenă, peste bara transversală a porții la care celebrul jucător de fotbal dăduse golul cu numărul 1.000 din carieră.
„A fost prima dată când un balon oval a pătruns în catedrala lui Pele“, rememorează Nicolae Șișiu.
