Ionel Drîmbă a cucerit aurul olimpic la floretă în anul 1968 la Mexico City. Perfomanțele sale au fost ieșite din comun. 

„Cu echipa de floretă a României a cucerit titlul mondial în 1967, la Montreal și medalia de bronz la CM de la Havana, din 1968. A participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. În 1968, la Mexico City cucerește prima medalie de aur din istoria scrimei romanești -  titlu olimpic la floretă individual. În 1968 și 1969, a fost desemnat floretistul numărul 1 al lumii”, este descrierea extrem de sărăcăcioasă făcută de Comitetul Olimpic Român unui mare campion.

Nu întâmplător, în continuarea prezentării, care are 10 propoziții, se scrie o minciună prin omisiune. 

„S-a stabilit în străinătate în 1970, activând mai întăi în Germania, apoi în Statele Unite ale Americii, iar în final în Brazilia unde și-a petrecut ultimii ani din viață. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenor de scrimă”, scrie cosr.ro.

Ionel Drîmbă a fost „forțat” de regimul comunist să rămână în R.F.G, șters din istoria sportului pentru acest gest. După 1989 se reîntoarce în țară, dar e ignorat. Moare, singur și uitat în Brazilia.

A provenit dintr-o familie umilă

Ion Drîmbă s-a născut la Timișoara, în 1942, într-o familie modestă. Tatăl său lucra la poștă La vârsta de opt ani, s-a apucat de scrimă pentru a-l urma pe fratele său cel mai mare. La vârsta de 13 ani a concurat în categoria de seniori la floretă și la sabie. În anul 1959 a câștigat la campionatul național de juniori ambele probe.

A ajuns la Steaua 

În anul 1960, când a sărbătorit majoratul, s-a transferat la CSA Steaua și, în același an a devenit campion național de seniori la floretă.

A cucerit medalia de argint la floretă și a ajuns în semifinale la sabie la Campionatul European de juniori de la Leningrad. Devine campion național și nu are rival.

A luat parte la patru probe la Jocurile Olimpice din 1964 de la Tokyo, unde și-a îmbunătățit rezultatele de la Roma 1960, dar nu a putut urca pe podium.

Alături de Ștefan Ardeleanu, Iuliu Falb, Tănase Mureșanu și Mihai Țiu, a cucerit medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial din 1967 de la Montreal. La Jocurile Olimpice din 1968, cu 19 victorii și două înfrângeri, a câștigat primul titlul olimpic din istoria scrimei românești.

Comuniștii l-au amăgit, el a fugit

I s-a promis o mașină Fiat și o sumă de bani, în jur de 25.000 de lei. Nu avea să le primească. Acest aspect l-a făcut să se decidă să plece definitiv din țară.

Nemulțumit, a fugit în Republica Federală Germană, în 1970, în timp ce era în Paris pentru Challenge-ul Martini, o etapă de Cupa Mondială. 

El a fugit de la un dineu oficial și s-a refugiat la ambasada vest-germană. Prin urmare, numele său a fost șters din statisticile și documentele oficiale. În 1980, în cartea „Aur olimpic românesc”, dedicat sportivilor care au urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului la Jocurile Olimpice, numele timișoreanului nu figurează nicăieri.

Citește și: Povestea românului declarat cel mai bun handbalist din lume în 1964: A fugit de Securitate în RFG

După ce a părăsit țara, a fost doi ani profesor de scrimă la Ulm, după care s-a stabilit peste Atlantic, continuându-și activitatea în Venezuela și Brazilia. Interesant este că nu a mai dorit să concureze după plecarea în Occident, deși avea doar 28 de ani. 

Se reîntoarce după Revoluție

A revenit după Revoluție în România și a încercat în continuare să ajute sportul românesc, din dragoste pentru țară sa. Este forțat să își retragă candidatura la președenția Comitetului Olimpic și Sportiv Roman.  

„Am fost șantajat și obligat să-mi retrag candidatura, sub amenințarea că vor fi făcute publice anumite acțiuni ale mele din Venezuela și Germania. Deși nu eram vinovat, am fost dezechilibrat de acest șantaj și mi-am retras candidatura", a spus Drîmbă.

În acest context, supărat de modul lipsit de respect în care a fost tratat, se întoarce în Brazilia unde moare singur și uitat la 64 de ani, în 2006. Nu se știe nici data exactă, nici macar cauza morții. Iar asta adâncește misterul morții sale.